Capitolul 4: Sarutul, Gasirea si Marturisirea
Eram
socata, nu puteam sa procesez ceea ce tocmai ne-a spus Alin. De baieti nu mai
spun. Niall, saracu’ se inecase cu mancarea. Ma uitam la antrenorul meu si
aveam o fata de parca acum imi cazuse ceru' in cap. Nu ma intelegeti gresit,
imi place ca dorm cu Liam,Zayn si Niall dar nu pot sa cred ca trebuie sa dorm
si cu LOUIS. “Ok Layla, respira, incearca sa te concentrezi. Trebuie sa dormi
cu ei doar o noapte. Nimic mai mult. Dar pe cine naiba pacalesc? Nu o sa pot
nici macar sa dorm!”
-
N-aveti de ales. Acesta e ordinul lui
Jhon. Va aduc pijamalele imediat. Ne anunta Alin si iese pe usa.
-
Bun… cum dormim? ne intreaba Liam
zambind dulce. Imi dau ochii peste cap si raspund ironic:
-
Evident ca voi veti dormi pe jos iar
noi, fetele in paturi!
Ohh …am uitat sa va
spun ca erau numai trei paturi. Deci eu dormeam singura in cel de la geam, iar
Nicole cu Maya in cele de langa perete. Iar baietii…pe jos, evident.
-
Nici gand scumpo! imi raspunde razand
Louis. Eu nu dorm pe jos.
-
Auzi! Mie chiar nu-mi pasa ce vrei
tu! Eu am nevoie de somn pentru ca eu sunt cea care trebuie sa te protejeze.
Asa ca fi barbat si arata ca esti gentleman. ii spun nervoasa apropiindu-ma de
el. Acum doar 15 cm ne desparteau.
-
O da ? I-auzi! Ei bine eu n-am nevoie
sa fiu protejat de o fata, care mai pui ca a lasat ca cel mai bun prieten al
nostru sa fie rapit de cine stie ce terorist. Mai bine ai face bine sa te
antrenezi din greu ca sa-i ajungi data viitoare. Daca va mai fi o data
viitoare. se rasteste la mine.
Nu mai stam ce sa spun. Ma blocasem. Lacrimile
vroiau sa iasa dar nu le-am lasat decat dupa ce am iesit din camera in fuga taman cand Alin intrase si-l daramasem dar nu-mi pasa.
M-am dus intr-o baie. Cand am intrat n-am mai
putut rezista si am inceput sa plang. “Eram sigura! Stiam ca e asa. Doamne de
ce am crezut ca poate fii altfel? Ce proasta sunt!!!Nu pot sa cred ce prost, ce
animal!”
Dupa jumate de ora de
plans, m-am ridicat nervoasa, mi-am sters lacrimile apoi m-am indreptat spre
camera lor. Am intrat incet si am vazut ca toti dormeau. Sau ma rog, asa
credeam eu.
Ies pe balcon, neavand somn. Cerul era senin
si se puteau vedea stelele. Era foarte frumos. Dupa cateva minute vad o stea
cazatoare. Nu prea credeam in asa ceva dar mi-am pus o dorinta : “ As vrea
ca…Louis sa-si ceara iertare…frate, de ce zic asta, e evident ca nu o va face!
Doar e cel mai idiot baiat pe care l-am intalnit.!”
-
Nu pot sa cred ca proasta am fost sa
cred ca e altfel. Frate ce proasta am fost. E clar ca ma uraste. Daca stau mai
bine sa ma gandesc…are si de ce. Pentru ca… nu l-am salvat pe Harry. E evident.
Si poate pentru ca…nu stiu….am intercut masura…? Neah… nu cred ca e asta… e foarte
ciudat baiatul asta. Doamne ce am? Nicioadata nu m-am gandit la un baiat mai
mult de…nu stiu….3 minute?
Nu imi dadusem seama
ca vorbeam cu voce tare. Eram al naibii de ingandurata si nu-mi dadusem seama ca
in spatele meu se afla chiar cel la care ma gandeam.
-
Serios??? Aud o voce calda in spatele
meu. Trasar si cand ma intorc il vad zambind dulce. Imi dau ochii peste cap si
ma uit la el urat.
-
Nu, glumeam. Si-n fond…ce iti pasa
tie? De ce esti aici? il atac nervoasa.
-
Oooooo stai asa. Eu am venit aici doar
pentru ca nu pot sa dorm. Imi raspunde venind mai aproate de bara.
-
Uuuu …si de ce nu poate dormi Mr.
Tomilson? il iau peste picior zambind ironic. El se uita la mine. Cand ochii ni
s-au intersectat am simtit ceva. Nu stiu, o electriciate.
-
Din cauza…ta. atat spune si in
momentu’ urmator, buzele lui erau peste ale mele. Eram socata. Nu mai stiam ce
sa fac.
Il imping, deoarece
stiu ca mintea. Si i-am tras si o palma pe deasupra. Da stiu…auci. Dar o
merita! Apoi am intrat in camera si m-am bagat in pat fara niciun cuvant.
Dimineata m-am trezit
cu cearcane la ochi, de zici ca n-am dormit o saptamana. Mi-am adus aminte tot
ce facusem seara trecuta. Eram trista. Dar ma rog… sa trecem peste asta. M-am
schimbat intr-o pereche de blugi negri, un tricou alb iar in picioare niste
tenesi. Parul mi-l prinsesem intr-o coada la spate. N-aveam chef de nimic.
M-am dus in cantina sediului, unde le-am
gasit pe fete, alaturi de baieti. Acolo era si Louis. Incercam sa-l evit fara
prea mare succes. Maya era imbracata cu
o pereche de blugi albi cu un tricou rosu. Pe cap avea o caciulita neagra. Iar
la gat avea litera “M”. Nicole avea o rochita galbena, iar in picioare niste
sandale albe. La gat avea un lantisor cu litera “N “.
-
Netaza! imi spun toti in cor. Cum ai
dormit? Ma intreaba zambind Niall.
-
Bine… spun si ma uit fara sa vreau la
Louis. El se uita la mine iar privire ni s-au intersectat. Avea niste ochi
tristi ca seara trecuta. Pe obraz puteai observa daca te uitai foarte atent
trei urme rosii de degete.
Presupun ca erau ale
mele. Ooff …nu vroiam sa dau asa tare. Dar o merita. Gandurile mi-au fost
intrupte de Alin care venise zambind catre noi.
-
Vesti bune! Stim unde e tinut Harry!
Ne anunta iar noi ne uitam la el de zici ca e extraterestru apoi sarim in sus
de fericire.
-
Unde e??? il intreaba cu sufletu’ la
gura Maya.
-
E in Anglia. E tinut acolo de catre
unul dintre cei mai mari mafioti care esti si din pacate tatal lui Caroline.
Cred ca stiti cine-i…asa-i? ne intreaba iar noi dam afirmativ din cap.
Dupa 4 ore ne aflam in avionul agentiei in
drum spre Anglia. Nu stiu cum, poate e de vina soarta sau destinul….dar
intamplarea a facut sa stau fix langa Louis. Eu la geam, el langa mine. Nici nu
ma uitam la el. Aveam castile in urechi si ma uitam pe geam. Mi-era frica sa ma
uit la el dar curiozitatea mi-a dat curaj sa intorc putin capul. Cand ma uit la
el…dormea. Doamne ce dragut era cand dormea…! Asa am stat pana am adormit si
eu.
Cand m-am trezit, ma
simteam asa de bine. Nu stiam de ce pana cand am simtit ca (,) capul meu se
ridica si coboara, se ridica si coboara. Si mai auzeam niste batai de inima.
Cand ridic capul mai sus vad ca dormeam pe piepul lui. Ramasesem gen: WTM?????
Vad ca incepuse sa
miste, asta ca m-am dat repede inapoi pe scaunul meu repede si ma faceam ca ma
uit pe geam. Eram mai rosie ca racul.
-
Hei? Am ajuns? Ma intraba adormit.
-
Aaa …nu stiu. Cred ca da. Ii spun si ma
ridic repede indreptandu-ma spre Nicole, dar cand am ajuns in dreptul scaunului
ei, pe buze imi inflorise un mic zambet.
In fata mea, Nicole dormea cu capul pe
umarul lui Zayn, care imi facuse semn sa tac. Eu i-am zambit semn ca am inteles,
si m-am dus mai departe la Maya. Ea se uita linistita pe geam. Ma asez langa
ea, dar nici bine nu fac asta ca pilotul ne anunta ca am ajuns.
Coboram din avion, eu
cu cateva injuraturi cei drept dar na. Era seara cand am ajuns noi. Nicole, Maya
si cu mine ne-am schimbat in costumele noastre apoi ne-am indreptat spre vila
unde era tinut Harry.
Ajungem si intram
prin efractie, ca de obicei. Cautam camera in care era el, dar aveam o mica
problema. Erau atat de multe incat trebuia sa mergem pe simturi. I-am dat
drumu’. Deschidem fiecare usa rapid , nu-mi pasa daca faceam zgomot.
La un moment dat aud
in casca ca Maya l-a gasit. Ma indrept repede acolo. Cand ajung raman stana de
piatra…acolo era….
Japonia, Tokyo, ora
02:05
In timul asta , in vila in care intresem prin
efractie mai demult. Stapanul casei vorbea cu un adolescent brunet cu ochii
verzi:
-
Kanji, esti sigur ca ai inteles ce
trebuie sa faci? Il intreaba mafiotul.
-
Da, stapane, trebuie sa ma infiltrez
in agentie si sa o atrag pe agenta Layla Smith aici. Apoi voi o veti omora.
Raspunde cu o voce rece de-ti facea pielea de gaina.
-
Foarte bine. Foarte bine. In sfarsit
ma pot razbuna pe tine! Continua mafiotul dupa ce baiatul plecase.
Anglia, ora 02:30
Cand intrasem in camera il vazusem pe Harry,
plin de sange, avea rani pana-n carne. Noroc ca aveam stomacul tare. Maya
plangea in timp ce Nicole il dezlega de lanturi. Pana la urma am reusit sa-l scoatem din casa.
Afara pe acoperis ne astepta elicopterul agentiei care ne duse la spitalul de
urgenta.
Ajungem acolo si ii
gasim pe baieti cu sufletu’ la gura. Medicii il baga in operatie de urgenta.
Medicul ne-a sps ca avem ceva de asteptat deoarece avea rani foarte grave. Maya
plangea, eu nu mai aveam mult iar Nicole se uita trista la usa salii de
operatie. Ea era cea mai curajoasa dintre toate. La Academie, ne invatasera ca
nu trebuie sa plangem niciodata in misiuni, indiferent de circumstante. Dar la
Maya era o exceptie.
Dupa cateva ore, de
asteptat, medicul iese zambind.
-
Am reusit, acum este in afara oricarui
pericol. Daca vreti puteti sa intrati la el. Dar doar o persoana, pe rand.
-
E treaz? Intreaba Maya plangand acum
de fericire.
-
Da, domnisoara. Raspunde medical
zambind.
Cu toti am cazut deacord ca Maya ca intre prima.
Inauntru Maya il vazuse uitandu-se pe geam.
-
Hey, cum te mai simti? Il intraba
zambind putin Maya.
-
Mai bine, multumesc ca m-ati salvat.
-
Pentru putin. Auzi…vroiam
sa-ti spun ceva.
-
Zi.
-
Pai…stii…..eu…..de…cand…te-am…auzit…prima…data..si
te-am vazut….am..simtit…ca..te…iubesc… . Maya soptise ultimul cuvant dar el a
inteles. Ea era langa pat iar in secunda urmatoare, el…o luase de mana, o trase
spre el si o sarutase dulce. Ceilalti …adica noi, incalcasem regula medicului
si intrasem toti fix in momentul in care se sarutau. La sfarsit , cand s-au
despartit noi aplaudam si strigam “Bis, bis,bis!” si radeam. Saraca Maya, era
toata rosie la fatza.
-
Vrei sa fi iubita mea? O intraba harry
zambind.
-
…DA! Spune si il saruta. Noi incepusem
sa radem apoi iesisem din salon..ca na le trebuia si lor putina intimidate.