Capitolul 8: Distractie.. dar si frica....

Capitolul 8: Distractie.. dar si frica....
    Nu puteam sa cred! era atat de frumos. Dar ma rog, sa revenim pe Pamant. Ma holbam la el, de zici ca eram nebuna. Brunetul, incepe sa rada, ceea ce m-a trezit din visare.
-   S-a intamplat ceva? Am ceva pe fata? ma intraba zambind probabil dandu-si seama ca ma holbam la el.
-   Ahh....nu, nimic, nimic.He he he....aaa, eu sunt Layla, tu esti? il intreb, incercand sa nu ma mai inrosesc.
-   Kanji... imi pare bine- da mana cu mine zambind dulce. Esti singura p'aici? ma intreaba uitandu-se in spatele meu.
-   Nu, sunt cu niste prieteni si cu...iubitul meu. spun aducandu-mi aminte cu trsitete de Niall. Ai vrea sa stai cu noi? ca am observat ca esti singur p'aici...
-   Sigur. De ce nu? Hai. imi spune si plecam amandoi spre calusei unde erau si ceilalti.Le-am facut cunostinta cu Kanji, iar baietii se intelegeau foarte bine cu el.
    Ne-am dat in toate draciile posibile de acolo. Am facut o gramada de poze, dar ni s-a dus bateria. Evident ca ne-am bosumflat dar noroc cu Kanji care avea aparatul cu el si care avea bateria full.Deci evident am continuat sa facem poze.
    Am mancat cred ca vreo cinci vate pe bat, am baut vreo zece sucuri diferite, uneori am facut amestecuri, si cate si mai cate. In acest moment ne aflam toti, obositi pe o banca si eventual pe jos.
-   Frate, sunt plin. Nu mai pot sa fac nimic. spune Niall oftand tinandu-se cu mainile de burta. Eu zambeam, dar eram ca si el. Plina si abea ma miscam. Louis, se purta normal, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic cu o seara inainte.Dar am zis sa-l las in pace. Vorbea cu mine, frumos de parca eram prieteni vechi.
-   Stiu cum te simti. Hmmm....stiti de ce am eu chef acum? ne intreaba calm Kanji.
-   De ce? il intreaba Nicole, care statea intins pe jos cu capu' in poala lu' Zayn.
-   Sa merg la mare! Sa ma balacesc in apa rece. Hei am o ideie. Ce ar fi daca am merge toti acum la mare? ne intreaba ridicandu-se de pe jos si se uita la fiecare-n parte zambind.
-   Ai innebunit? Acum? Pai ne va lua vreo doua ore pana sa ajungem. Dar problema e cu ce sa mergem? incepe sa se gandeasca Liam. Cu totii ne uitam cu gura cascata la Liam si la Kanji cum se uitau unul la altul gandindu-se cum sa ajungem la mare.
-   Bai, voi sunteti deacord sa mergem acum? Pai e, 15:30 ce naiba! nici n-avem unde sa stam! le spun calma iar ei se uitau urat la mine si incepusera sa-mi spuna ca nu sunt optimista. Ete na. Ce sa zic.
-   Gata! Am gasit! Inchiriem o masina, sau ma rog, o dubita si ne luam ce ne trebuie apoi plecam. Ce ziceti? ne lumineaza Louis cu ideia lui stralucita. Suntem toti deacord. Baietii se ocupau de masina si de ustensilele cu care puneam cortul, iar fetele adica noi, ne ocupam de haine si de costumele de baie.
    Intr-o ora eram cu toti gata. Aveam hainele, costumele de baie, cortul, si restu' lucrurilor necesare. Ne-am luat catrafusele de la hotel, am platit cazarea si dusi am fost. Pe drum nu stiu cum, mi-am adus aminte si de scoala. Fara sa vreau.
-   Bai! Fetelor, ati uitat ca noi mai avem si scoala????? le intreb facand o fata speriata. Ele cand aud de asta, fac ochii cat cepele.
-   Da ba, ai dreptate. Noi mai avem si scoala. Trebuie sa mergem. Noroc ca acum e weekend si nu e scoala, dar duminica seara trebuie sa plecam cu avionul in Romania, ca na...am lipsit deja prea mult. Si am pierdut o gramada de lectii. incepe Maya sa-si faca griji.  Ea era cea cu scoala din grup. Ii placea sa invete,sa citeasca. Cei drept si mie imi place sa citesc, dar nu Ion Creanga sau de astea ci SF-uri. Chestii cu vampiri, varcolaci, fantome, vrajitoare etc.
-   Bun, asa vom face! Abea astept. Dar stai avem o mica problema! Ce facem cu baietii ca avem ordin direct de la Jhon sa-i pazim 24 din 24. spune Nicole oftand. Atunci in mintea mea rasare o ideie traznita rau.
-   Ce ar fi daca i-am inscrie pe baieti la scoala cu noi. Asa ar fi mult mai usor de supravegheat. Cand au auzit asta, baietii mai aveau si mureau. De fapt toti mai aveam putin si muream, deoarece Liam era la volan, iar cand a auzit de chestia cu scoala, masina a facut usor stanga-draptea. Niall se inecase cu sucul din care tomai incercase sa bea, Louis avea o fata gen: "WTF?" iar Zayn, scuipase sucul pe geam. La faza asta eu si fetele incepusem sa radem cu mainile de burta, Harry.... ei bine Harry, zambea, dar avea o fata gen: " He he he...baieti spuneti-mi va rog ca tipa asta bruneta a glumit!"
-   Bine, bine. Glumeam. Dar asta e singura solutie, asa putem sa va supraveghem. spune calma Maya incercand sa-i convinga.
-   Da, voi vreti sa ne supravegheati cum murim, nu? face Zayn o fata schimonosita.Stau putin si ma gandesc apoi incep sa rad, dandu-mi seama despre ce vorbea. Kanji, statea calm si se uita pe geam. N-avea treaba. Avea castile in urechi deci nu ne auzea.
-   Bai, eu zic ca nu e o ideie rea. Mai trecem si noi odata prin scoala. Mare scofala. incearca Niall, sa-i convinga si surpinzator chiar reuseste.
    Il sun pe Jhon, si ii spun vestea. La inceput n-a prea fost deacord dar fiind rugat de agentele lui preferate a acceptat. Iar la sfarsit ne-a zis ca o sa ne astepte o surpriza. Noi, eram curioase dar am invatat sa ne tinem curiozitatea in frau.
-   Uitati marea! ne anunta Liam zambind. Cu totii ne uitam pe geam, si chiar daca era intuneric tot se vedea. Valurile aveau o culoare, neagra aproape. Soarele nu se dusese la culcare inca, dar nici mult nu mai avea. Cerul avea niste culori rosiatice cu putin portocaliu. Totul era magnific. Liam a parcat aproape de mare. Baietii, s-au abtinut de la a sari in mare si ne-au ajutat pe noi sa punem corturile.
    Scosesem aparatul de fotografiat, si incepeam sa fac poze. Ba Maya cu Harry sarutandu-se, ba Niall mancand, ba Liam zambind dulce, ba...Louis certandu-se cu Kanji pe tema ca morcovii sunt buni!, iar Kanji spunea mereu ca nu sunt buni doar ca sa-l enerveze etc.
    Zayn facuse focul, iar noi ne-am asezat in jurul lui, cu mancarea in mana. Niall a avut inspiratia de a lua, cartofi prajiti ca caserola, cu salata. Yummmy....delicios.
-   Am o ideie! Care vrea sa spuna povesti de groaza? intreaba zambind Louis.
-   Stiu eu una. Se numeste " Blestemul Conacului Bantuit". spune Kanji zambind smecher.
-   Bine zi-o! ii spune Nicole. Ei ii placeau aceste povesti.
-   Deci... Intr-o zi din decembrie 1980, intr-un cartier din Chicago, trei baieti, Steward, Alex si Nick, impreuna cu cea mai buna prietena a lor, Grace, se hotarasc sa mearga in conacul parasit de langa iazul in apropierea caruia locuiesc..

     Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult , pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv…        Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte,se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac..altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister….oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?.....
    Vineri,21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat ..Apoi, acestia se indreapta spre dezastru….copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo..aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei…ii considerau lasi..In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern..Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau norii…Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta,se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi …o lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde , prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii..intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr`o bezna de nedescris..nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani….
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama?Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta!..spunea Nick, care si el tremura foarte tare..
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte..cei patru sunt cuprinsi de spaima , dar se uita atent…
-Leaganul acela….cineva se leagana in el!spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea
-Dar nu e nimeni in leagan..poate e vantul….of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica
-Hai sa mergem!propune Nick
-O clipa, eu nu merg nicaieri…:-s..recunosc ca mi`e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm..
Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele..Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca..Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese…l-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!!
-Aveti grija pe unde calcati!..spuse Grace, care ar fi vrut sa se afle acasa, la caldura, dardaind de frig..
Temperatura se racea cu fiecare pas facut in fata, simteai ca poti ingheta in orice moment..sau oare doar spaima uriasa era de vina?................
Usa veche de lemn fu deschisa, iar, in orice coltisor se aflau panze de paianjen..Inauntru era o imagine de nedescris…o camera imensa…podeaua era pe jumatate rupta, unele ferestre nu aveau geamuri, ale caror cioburi erau imprastiate prin camera, la fiecare pas erau picaturi de sange, care parea proaspat, si asta ii speria pe copii!....tavanul statea sa cada in orice clipa, prin rupturi vazantu-se camera de la etaj..intr-un colt se afla un pian foarte vechi..aici, jos nu era mai nimic de vazut, asa ca copiii nu se speriasera foarte tare, de cat din pricina sangelui de pe podea.
-Atingeti si voi pianul asta!Cat praf…….,spuse Steward, care atinsese doar cu varful degetului pianul prafuit.
Copiii urcara la etaj..
-Un fleac!!nu-I nimic aici!spuse Nick care incepu sa rada..
Un zgomot puternic se auzi, parca din apropierea lor, dar nu se stia de unde..
-Se pare ca cineva vrea sa te contrazica…spuse Grace inspaimantata….
Erau vreo 30 de scari inguste si abrupte de urcat..cu fiecare pas, praful de pe ele se raspandea in aer…Cand ajunsera sus, dintr-o data ajunsera sa simta o tenisune foarte puternica in aer…ceva iti taia respiratia..era ceva foarte puternic si nu se stia ce..facura un pas si se auzira mai multe voci de oameni care pareau ca se cearta..vocile se auzeau de nicaieri, si din ce in ce mai tare…incercara sa paseasca usor sis a vada de unde venea zgomotul dar nu-si dadeau seama ca era in zadar..erau din ce in ce mai inspaimantati si regretau ca au pasit in acel conac, despre care se convingeau ca zvonurile erau adevarate, iar asta ii speria foarte tare!..’’oamenii’’ incetara sa se certe, iar ei hotarara sa se imparta cate doi si sa porneasca pe unde vor..Steward pleca cu Alex, iar Nick, cu Grace..primii intrara intr-o incapere din dreapta, la capatul scarilor..simtira ca cineva ii atingea pe umeri…se facuse din ce in ce mai frig, dar mergeau mai departe…era foarte ciudat..la un pas era foarte cald, simteai ca te sufoci, iar la altul, era un frig de inghetai pe loc.Intr-un colt se aflau nicte scari ciudate care se terminau in perete..nu-si aveau rostul acolo…parea sa fie un pasaj, era o crapatura la capatul scarilor..cei doi urcara, spargand peretele cu un ciocan pe care il aveau la indemana.. cand intrara acolo era o camera ciudata, care iti dadea impresia ca te aflii intr-un cavou..in stanga, o oglinda bizara in care nici nu se vedea, deoarece era foarte prafuita.Steward o stersese cu tricoul sau si o aseza la loc, rezemata de perete.Cand Alex se uita in ea, vazu……Bang - atunci eu cu Maya tresarisem-……….o umbra care trecu prin spatele lui. Acesta se facuse alb ca varul..era..de necrezut!!!.Cazuse pe podea, parca, fara viata..Steward, ingrijorat il intreba ce a patit, dar acesta nu putu sa raspunda, deoarece era socat de-a binelea..Steward se ridica si se uita si el in oglinda aceea ciudata.Umbra aparu din nou, mai infricosatoare ca inainte..era o silueta de femeie slaba ..doar atat reusi sa vada..imaginea sumbra il soca si pe Steward..incerca sa-si ridice prietenul de jos,care dintr-o data se uita in gol, parca vrajit de acea entitate..pentru o clipa, Steward se sperie..prietenul sau nu vorbea, privea atintit spre ceva anume si nu stia spre ce, era socat si ramasese fara cuvinte.intr-o clipa isi reveni
-Ce or face Nick si Grace acum?..intreba, pastrandu-si privirea pierduta, fara a se uita la Steward..
    Era ora 00:36…Nick si Grace erau la etaj, unde vazusera 2 scaune rasturnate, si incercara sa le ridice.Dintr-o data, ceva o impinsese pe Grace care atinsese scaunul, era o forta venita de nicaieri, ceva puternic, ceva nevazut!aceasta cazuse la pamant, ramanand si ea socata..In capatul camerei erau nise scari care duceau la la al treilea etaj..Acolo se auzeau ecouri, sunete infundate, rasete de copii, voci certandu-se, pasi care pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, scartaituri de usi, mormaituri, geamate de durere…Latratul unui caine ii infricosase foarte tare.. Acestia voiau sa-I gaseasca pe ceilalti si sa plece, deoarece erau infricosati, iar acele entitati ii voiau departe de conacul Rosenberg..dar nu aveau cum sa plece fara Alex si Steward!
Ceilalti doi au mers de asemenea prin multe camere, auzisera multe zgomote si se speriasera de foarte multe ori.Iesisera printr-un corridor foarte ingust, unde patrundea lumina stranie a lunii prin ferestre..o lumina albastruie, care patrundea in aproape toata casa..la ferestre se vedeau crengile ciudate ale copacilor..uitandu-se atent, cei doi vazura pe cineva, mai degraba o umbra care sapa intr-un colt al curtii..se speriasera grozav!!deodata, vazura ca ‘’omul’’ negru disparuse ca prin minune..cei doi se simtira urmariti..se uitara in spate si nu vazura nimic..Afara incepu o furtuna puternica. Tuna si fulgera, iar in casa se auzeau plansete de copii si voci care spuneau ceva, dar nu erau intelese. Un tunet foarte puternic ii sperie asa de tare pe copii incat incepusera sa planga.Ploua cu galeata si se auzea de afara. Fulgerele patrundeau in casa si era perfect pentru fantome, care aveau sa ii sperie si mai tare in noaptea aceea..dar oare aveau sa plece vreodata de acolo?...sau vor ramane si ei blocati in conacul acela bantuit pe veci?...nu puteau sa plece din doua motive..nu-I mai gaseau pe ceilalti doi, nici macar nu stiau daca sunt in viata..si nu puteau scapa de acolo.
Toate usile pe care le deschisesera se blocasera in mod miraculous.Oare vor putea evada vreodata din acest labirint al groazei?..deasupra se vedea podul conacului, de unde se auzeau numeroase voci tipand, plangand, razand si multe altele care iti inghetau sangele in vene.
Fara sa stie, ce patru erau despartiti doar de un zid….Nick si Grace urcasera in pod, pe o scara de lemn. Acolo incepusera sa simta foarte mare tensiune.In spatele lor simteau ca se apropie cineva, ca se departeaza, se auzeau pasi apropiindu-se, departandu-se, voci urandu-le ‘’bun venit’’, copii razand, la fereastra vazura un barbat imbracat in alb care radea diabolic, disparand intr-o clipa, sange pe podea, pe pereti, usi care se inchideau si se deschideau, copii cantand,diferente de secunde de temperatura, acum era frig, acum era cald, un ansamblu de sentimente ciudate si infioratoare..deodata auzira niste pasi urcand pe scari si se speriasera de-a binelea..apoi vazura 2 umbre pe perete..erau Alex si Steward! In sfarsit se regasira!! Erau fericiti pentru asta.
-Deci?...intreba Alex
-Da, toti au avut dreptate…..conacul e bantuit..tot ce stim e ca vrem sa placam de aici dar nu avem cum!!..spuse Nick
-Usile ni se trantesc in spate si se incuie singure..nu am reusit sa iesim iar afara ploua ingrozitor..nu putem iesi pe fereastra..:-s..afirma Grace infricosata
-Eu prefer sa sar pe fereastra, in ploaie, decat sa mai raman o clipa in locul asta blestemat.. 
-Hei, astea-s..papusi?..se intreba Grace, uitandu-se intr-un colt al podului, unde vazu o papusa stranie, cu doi ochi in forma de X si o gura ranjita care parea ca se uita spre noi si ne urmarea…Nick incerca sa ridice papusa, dar fu si el impins de o forta nevazuta…apoi se vazu cum cineva nevazut scria pe perete un mesajlecati, inainte sa fie prea tarziu!...copiii se speriara mai tare acum…erau siguri ca acea casa chiar era bantuita si nu aveau halucinatii!! Trebuiau sa plece imediat, insa era imposibil,,incercara sa sara pe fereastra, dar ceva ii impingea inapoi..acum erau siguri ca vor ramane prizonieri acolo pentru tot restul vietii sau fantomele aveau sa puna stapanire pe sufletele lor..
Era ora 03:50 si nu au reusit sa scape din ‘’lanturile’’ conacului Rosenberg..orice speranta era pierduta pentru ei…aveau sa moara in chinuri groaznice ca si ceilalti prinsi aici..pe jos erau niste oase aruncate si intr-un colt erau, una peste alta, milioane de cranii si sange…intr-un alt colt, copiii au vazut ceva…Steward se dusese sa se uite mai bine..era o parte intunecata a podului…nu se auzeau decat rasetele obisnuite ale acelor copii morti…conacul era ca un loc de joaca, ca un parc imens pentru toti acei copii veseli, care ‘’traiau’’ printre alte spirite si se simteau bine acolo, in alta parte ar fi fost tristi…fete ranjite erau desenate pe pereti, fete triste….
-Nu-l deschid eu!!..clar!nu ma bag!!...spunea lasul de Nick, care acum dovedise o lasitate mai mare decat el…
-O s-o fac eu!..spuse Alex, curajos…
-Nu!!!esti sigur de ceea ce vrei sa faci?...il intreba Grace
-Da!!sunt foarte sigur!..spuse Alex hotarat
Nick il privea cu ciuda, era curios ce se afla in acel cosciug ciudat, dar nu voia ca Alex sa-l deschida…
Cand l-au deschis, s-au speriat de moarte!acolo se afla un cap de femeie moarta, o batrana, inca nu era putrezita, deci era desptul de proaspat ucisa…oare fantomele au facut asta?oare era o femeie la fel de curioasa ca acei copii sa descopere acest conac??...oare asta ar fi fost si sfarsitul lor?...femeia avea parul carunt, ochii pe jumatate deschisi; din ochi ii iesea un gandac ingrozitor care se plimba pe fata ei plina de sange, desfigurata; avea 6 urme de cutit pe obrazul stang si buzele pline de sange..creierul era scos si pus langa cap, gatul nu mai era, si siroaie de sange curgeau si se prelingeau pe peretii exteriori ai cosciugului…O lumina puternica se ridica deasupra lor si le invalui trupurile, copiii ramanand fara vlaga. Un batran isi facu aparitia..Acela avea o coasa imensa in spate si si-o ridica spre ei..cei patru copii, socati, isi pierdura cunostinta in acel moment……inca patru victime ale conacului Rosenberg….lumea din oras si familiile lor nu mai stiau nimic de ei, din momentul in care au plecat, in acea noapte de iarna……..Toti se intrebara unde au disparut intr-un mod asa de misterios si straniu, dar nimeni n-a putut afla niciodata ce s-a intamplat cu ei…..a trecut mult de atunci si acum se vede, deasupra acoperisului darapanat, un liliac zburand in departari…….
    Cand a terminat de povestit, eu tremuram mai rau ca varga, Niall incerca sa ma calmeze fara prea mare succes. Nicole era si ea putin speriata, dar Maya incepuse sa planga. Baietii tremurau, Louis se tinea in brate cu Harry, iar in mijlocul lor era Maya. Cu totii eram infricosati de fata pe care o facea Kanji.
   Am decis sa ne culcam, si sa uitam aceasta poveste, infricosatoare. " Sa-l i-a naiba pe Kanji. Acum eu numai pot sa dorm!" imi spuneam in gand in timp ce dormeam in cortul meu. Intr-un sfarsit am adormit. dar am avut un cosmar. De data asta eu eram cea care deschidea cosciugul, si cand am facut asta, baba aia , se uita la mine ranjind, si dupa mosu' asa apare dar, avea o fata, brrr.....ridica coasa spre mine iar eu incep sa tip.
   Ma trezesc si tip cat ma tin plamanii, si incep sa plang. Ceilalti n-aveau treaba. Eu plangeam de zici ca eram copil mic. Dintr-o data simt doua brate calde inconjurandu-ma. Eu plangeam in continu' dar cand am auzit vocea persoanei am tacut imediat:

-   Linisteste-te, shhh....gata a trecut! vocea ii apartinea lui Louis. Ma las in bratele lui, incercand sa ma calmez. Ridic privirea si ma uit in ochii lui verzi. Era asa de dragut...
-   Vrei sa mergem afara, ca sunt sigur ca n-ai sa poti dormi si poate te i-a somnu' afara. imi spune zambind, iar eu accept calma.
   Iesim si ne asezam pe nisip, aproape de valuri. Ridic privirea si raman socata. Cerul era plin de mii si mii de stele. Ma uitam parca hipnotizata de ele, uitasem si de poveste bucurandu-ma de faptul ca eram acolo...cu EL.
   Ma uit la el si vad ca se uita si el in sus la micile stelute:
-   De ce? il aud intrebandu-ma.
-   De ce, ce? il intreb inapoi deoarece nu stiam la ce se referea.
-   De ce esti cu Niall cand ma iubesti pe mine? imi spune iar eu...raman socata. Ridic privirea in sus nestiind ce sa spun.

Capitolul 7: Durere, durere...dar si putina fericire...

Capitolul 7: Durere, durere...dar si putina fericire...
   
    Imi era frig, ploaia cadea peste noi, in timp ce el incerca sa ma bage sub umbrela mica. De el, aveam cea mai mare nevoie acum. El era soarele meu, bucatica din puzzel, care punea in evidenta imaginea. El ma intelegea intotdeauna, ma ajuta si-mi dadea sfaturi ori de cate ori aveam nevoie. Imi era ciuda ca nu ma indragostisem de el,  dar asta este.
    Simt cum ma ia in brate, usor de parca eram o pana, sau ceva de portelan. Plus ca avea doar o mana libera, pentru ca, cealalta mana era ocupata cu tinerea umbrelei. Ma uitam in ochii lui ca cerul senin, vara. Zambetul mare pana la urechi acum era unul mic, intelegator.
    Se apropie mai mult de fata mea. Mai erau doar cativa centimetri...si BANG. Buzle noastre s-au atins. Ne-am sarutat. Era chiar bine. Sarutul m-a facut sa uit de toate grijile, de... toate problemele, de...EL.
    Momentul a fost distrus de, un tusit prefacut. Ne despartim repede, si cand ma uit, inima mi-a ratat o bataie. Nu puteam sa cred. Louis statea in fata noastra si avea o fata, distrusa. Nu va ganditi ca era plina de sange sau de altceva. Era plina doar de lacrimi si avea ochii rosii, semn ca a plans. Mi se rupea inima dar...o merita din plin. Sa se simta si el cum m-am simtit si eu cand l-am vazut sarutandu-se cu nenorocita aia.
-   Se pare ca am facut o greseala, venind dupa tine. imi spune uitandu-se in gol.
-   Da, asa e! Mai bine ramaneai la bruneta aia cu care te sarutai atat de pasional. ii reprosez. Stiu ca nu faceam bine, si ca o sa-l pierd dar...trebuia sa simta ce simtisem eu.
-   Da...poate trebuia sa fac asta. Frate, nu pot sa cred ca m-ai tradat asa. Parca eram frati? Nu? Si parca ai promis! Stii la ce ma refer. acum nu mai vorbea cu mine, ci cu blondul de langa mine. Presupun ca v-ati dat seama cine e cel care ma sarutase nu? Ei bine daca nu v-ati dat seama inca, acel blond este nimeni altul decat NIALL.
    El se uita trist in gol. Avea inca mana in jurul taliei mele. Din instinct, o luase repede de acolo. Ma uit in sus la el. El intoarse privirea si acum se uita la Louis. Imi era sincer, frica sa nu se ia la bataie. Pentru ca ii credeam in stare. Mai ales ca eram toti trei beti manga.
-   Suntem frati, Lou. Dar, cand ea avea nevoie cel mai mult de ajutorul tau, tu nu erai acolo. Asa ca m-am oferit sa o ajut. Toate astea nu s-ar fi intamplat daca nu te-ai fi sarutat cu aia. Dar stai linistit, nu ti-o i-au. E a ta. spune si da sa plece.
    Din instinct il prind de mana. Se intoarce spre mine, zambind dulce. Parca imi spune din priviri ca totul va fi bine.
-   NU! Nu vreau sa pleci! te rog, nu ma lasa si tu! incepusem sa plang ...din nou. Doamne ce penibila eram. Dar trebuia sa-l fac sa stea cu mine. Niall, se uita la mine trist. Apoi ofteaza si vine si ma i-a in brate. Louis plecase nervos, constient ca era vina lui. Nu-mi pasa de el. Sa se duca la fufa lui, si sa ma lase in pace.
-   Stii ca nu trebuia sa faci asta...nu? ma intreaba oftand Niall.
-   Da stiu, dar asta e soarta. Vreau sa-l fac sa simta ce am simtit eu, cand l-am vazut cu aia. ii raspund la intrebare. El ofteaza pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi.
-   Haide, la hotel. Maine va fi o zi lunga. imi spune si plecam sub umbreala. oamenii care treceau pe langa noi, zambeau si ziceau ceva de genu: " Iubirea tineretului din ziua de azi!". Pe mine una ma bufnea rasul. Poate de la alcool, sau doar pentru simplul fapt ca aveam nevoie sa rad.
    Ajungem la hotel, intram in camera mea, si vad ca bagajele lui, nu mai erau in camera mea. Niall facuse patul, in timp ce eu eram la baie si ma schimbam in pijamale. Cand ies, Niall tocmai se pregatea sa se duca la el in camera. El dormea cu Liam.
-   Hey...mersi pentru azi. Si pentru rochie, si pentru....tot. Mu puteam sa zic " mersi pentru sarut!" Ce naiba! suna atat de ciudat.
-   Cu placere! Fii atenta, ti-am lasat langa pat un lighian, in caz ca o sa-ti vina sa versi, si nu ajungi la baie, telefonul in caz  ca patesti ceva e pe noptiera, si.....si.....cam atat. zambeste dulce spre mine. Vine mai aproape si ma pupa pe frunte frateste.
    Pleaca, sting becul si ma bag in pat. Dar nici dupa 20 de minute, Niall intra din nou in camera mea, dar de data asta cu o perna si in pijamale. Ma uit la el socata.
-   Ce faci aici? il intreb parca banuind ce urma.
-   Pai, stii ca Zayn doarme cu Nicole? dau afirmativ din cap. Bun, iar eu trebuia sa dorm cu Liam dar cu el doarme Louis ca Louis trebuia sa doarma cu tine ca na...la ordinele Mayei dar dupa ce s-a intamplat, m-a dat pe mine afara din camera ca cica, sa ma duc la iubita mea, si ca acum el doarme cu Liam. ma rog, idotenii de-ale lui. Ahh... dar stai...daca nu vrei sa dorm cu tine pot sa ma duc sa cer alta camera. continua vazand ca nu scot niciun sunet. Saracu' o fi crezand ca am inebunit.
-   Doamne! Nu, ce naiba, stai aici. Vino! Nu am de ce sa ma supar. zambeam. Ii facusem semn sa vina in pat.
-   Sigur nu te deranjeaza? ma intreaba venind timid spre pat.
-   Hei, n-am de ce sa ma deranjeze. Tu doar nu ai unde sa dormi, asa ca ai venit la mine. Iar eu te primesc. asa ca vino mai repede ca mi-e frig. cand aude asta  vine repede in pat si ma infofoleste cu toata plapuma.
    Incep sa rad, amuzata de comportamentul, lui copilaresc. Am mai ras putin, am mai vorbit despre toate cele, apoi dupa mult, mult timp am adormit.
 
 
   Aeroportul din Londra, ora 01:34
    Un baiat brunet coboara dintr-un avion privat. Avea ochii verzi, reci, mai rau ca gheata. Privea indiferent aeroportul in timp ce iesea din el, intrand intr-o masina neagra, cu destinatia hotelul "Glamoures" care mare coincidenta, era chiar hotelul nostru.
    Ajunge si intra in hotel, ducandu-se la receptie, isi rezerva o camera, dupa care intreaba, de trupa One Direction, si cine mai era cu ei.
-   Mai erau trei fete cu ei, domnule. ii raspunde barbatul de la receptie calm.
-   Cum aratau? il intreaba cu o voce care arunca gheata.
-   Una roscata, una blond-satena si alta bruneta. ii raspunde.
-   Care sunt camerele in care sunt cazati?
-   Stati o clipa, va rog!... Am gasit! Camerele 205, 206, 207 si 208.
-   Bun, va multumesc! ii spune brunetul, si pleaca lasandu-l pe receptioner cu frisoane pe la sina-spinarii.
    Ajunge in camera lui, si isi aranjeaza bagajele. " E timpul, Layla Smith, tu, si prietenele tale, veti plati, pentru tot ce i-ati facut tatalui meu! Jur!"

   Dimineata,. ma trezesc si fug repede la baie. Ridic capacul, si incep sa dau la rate! Niall se tresezte din cauza, injuraturilor si vomitaturilor mele minunate, mai ales de dimineata!
-   Esti bine? ma intreaba dupa ce am terminat de...hranit ratustele.
-   Acum da... .. frate, ai avut dreptate. ii spun in timp ce el se duce la geanta mea si-mi scoate de acolo o cutie alba cu medicamente. Imi da mie unul si un pahar cu apa, apoi isi ia si el. Ca na...amandoi bausem aseara.
- Vezi ca ma duc sa ma spal pe dinti, si dupa intri tu...ok? ii spun in timp ce ma pregateam sa intru in baie.
- Ok!
    Intru in baie, ma spal bine, bine pe dinti, imi dau cu apa pe fata apoi ma imbrac cu, un tricou cu o bufnita, niste teneri mov, Blugi scurti, albastri, o esarfa la gat si ca accesorii, niste cercei cu bufnite. Imi aranjez parul, intr-o coada, lasand bretonul liber pe partea stanga.
    Ies din baie, apoi intra Niall. Se spala se alea ,alea, iese, ne luam gentile unde avem haine de schimb, sticle cu suc, mancare s.a.m.d. Inainte de a iesi pe usa Niall se apropie de urechea mea si-mi spune ceva.Apoi coboram cu liftul, la parter. Ajungem si ii gasim doar pe Maya si pe Harry:
-   Hey, ce faceti? ne intreaba Maya zambind. Se pare ca nu stia, de ce s-a intamplat aseara. Totusi...trebuia sa-i spun adevarul.
-   Maya... trebuie sa vorbim. ii spun trista. Ma uit la Niall. El imi pune o mana pe talie, zambind. Eu raman socata. Dar nu am aratat. Maya se uita urat la acea mana, iar Harry, se uita uimit.
-   Aaaa...suntem impreuna. spune zambind Niall. Eu dau aprobator din cap, iar Maya, se uita neicrezatoare la mine. Eu doar o rugam din priviri sa ma creada. Cred ca si-a dat seama ca ceva nu e in regula, si a facut privirea aia gen: " cand ai timp imi spui altfel...I WILL KILL YOU!"
   Coborara si ceilalti. Le spune Niall vestea, si toti incep sa ne felicite zambind. Sau ma rog, aproaplle toti. Louis spunea doar " Mda...bravo voua...".
    Dupa ce am luat micul dejun la restaurantu' hotelului, ne-am imbarcat in doua taxiuri, si ne-am indreptat spre parcul de distractii. Ajungem, si raman cu gura cascata. Asta da parc de distractii. Peste tot erau copii, adulti, si chiar batranei, care se tineau de mana si se uitau la nepoteii lor.
    Niall, eu, Nicole si Zayn ne-am dus in Mountain Ross. Louis, Maya, Harry, si Liam s-au dus la Casa Groazei.  Eu zbieram cat ma tineau plamanii, de Nicole nu ma zic. Iar baietii, ei bine, baietii, tineau mainile in  aer si strigau: "1D e in oras! "
    Maya cand a iesit din Casa Groazei, era toata palida, si avea lacrimi in ochi. Harry, radea cu lacrimi, iar Louis si Liam, se uitau, cam speriati, si erau imbratisati. Cand i-am vazut eu cu Nicole incepusem sa radem.
-   Haideti sa mergem in calusei! striga, Liam razand. Eu cand am auzit de calusei am luat-o la fuga, lasandu-l pe saracul Niall, uimit de viteza mea. Dar nu-i pasa, pentru el tot ce conta era ca eu sa fiu fericita.
    In timp ce alergam, Am dat peste cineva si am cazut jos. Persoana ma ridica, cerandu-se scuze.
-   Nu e nevoie, a fost vina mea. Eu trebuie sa fiu mai atenta pe viitor. ii spun in timp ce imi ridicam capul. Cand l-am vazut mi-a picat fata. Avea parul brunet si ochii verzi. Doamne era asa de draguttt....era japonez. Se uita la mine, cu niste ochi, atat de profunzi. Mamiiii....." O Gosh....He's so....SEXY!, femeie, ai iubit...stai calma..." incercam sa ma calmez fara prea mare succes. Simteam cum obrajii mei deveneau lava. Oare acest baiat imi va fura mmintile? Sau ....INIMA? Ve-ti vedea in capitolul urmator :)... .

Capitolul 6: Durere....

Capitolul 6: Durere....
    Eram trista. Nu mai stiam pe unde sa o iau, plus ca mai eram si beata. Sincer...nu prea imi pasa.Puteau sa ma si violeze, ca tot nu-mi pasa. Gandurile mele zburau la el. La fufa ai bruneta cu care se lingea de zici ca era sfarsitul lumii. El nici nu s-a deranjat sa se uite macar la mine.
   Afara era noapte, frig. Mergem, printr-un parc pustiu. Era frumos acolo. Liniste, nimeni care sa te deranjeze cu intrebarile de genu: ,, Ce ai patit? Ce ti s-a intamplat? etc."  Copacii erau decorati cu luminite rosii, albastre, galbene, verzi, portocali etc. Cerul era putin innorat, semn ca va ploua. Dar tot se vedeau cateva stele care incercau sa-mi vegheze calea, cat de cat, deoarece abea vedeam.

    Trecuse cam o ora de cand plecasem din club. Nu-mi pasa daca erau ingrijorati, pentru mine. Oricum sunt o pacoste. De mica am fost si sunt o pacoste. Ma plimbam singura, doar cu stelele deasupra mea, care saracele si asa erau putine.
     Ma dureau picioarele de la atata plimbat. Asa ca m-am asezat langa trunchiul unui copac. Doar natura mai era acum cu mine. Plangeam.Doar atata puteam face. La scurt timp incepuse sa ploua.
-   De ce? De ce m-am indragostit de un idiot? De ce? Pentru cine plang eu acum? Pentru un prost care se saruta cu toate fufele care-i ies in cale? vorbeam de una singura. Eram nervoasa, ma simteam...tradata. Stateam rezemata de copac si priveam in gol.Ploaia cadea peste mine fara mila. Se pare ca si ea era nervoasa.
    Trecuse deja o jumatate de ora de cand statea acolo, si credeti-ma ca fundul meu era amortit...rau.Asa ca ma ridic, ajutandu-ma de copac. Doamne...parca eram beata...dar stai...CHIAR eram beata. Ma gandeam intruna la ceea ce vazusem in club." De ce eram asa de socata? Louis nu facea parte din viata mea de asa de mult timp, si nu tineam mult la el.Dar ceva din interiorul meu imi spunea ca trebuie sa vars lacrimi pentru el.Adevarul e....ca nu pot ascunde ce simt pentru el. Sau poate era din cauza alcoolului.
    Mergeam prin ploaie fara sa-mi dau seama incotro ma indrept. Picioarele ma dureau ingrozitor, si simteam ca ma lasa usor,usor.Puteam sa cad intr-o balta si sa raman acolo, dar cand eram gata sa pic, am simtit o mana puternica, ce m-a luat de talie, si m-a ridicat pana la nivelul ochilor sai. Niste ochi albastri care straluceau in acel intuneric profund.

DPV: Louis

   Nu pot sa cred ce prost sunt. De ce am lasat-o sa plece. Mai ales ca era si noapte. In minte aveam ochii ei, verzi ca smaraldul, plini de lacrimi, care vroiau sa iasa. Dar ca de obicei, ea vroia sa ramana pe pozitie. Mi-e ciuda ca n-am putut sa ma duc dupa ea. Din doua motive: 1. Nu m-am putut misca din cauza socului si 2. Din cauza Alinei ( tipa bruneta ). Aia se tinea de mine de parca, eram un "elixir al vietii".
    Dupa o ora am reusit sa scap de ea. Multumesc Domnului! Dupa ce ma ridic incep sa fug spre iesirea din club. Imi era frica pentru ea, chiar daca stiam ca se putea descurca, ca na...era spion. Dar totusi. Simteam ca ma prabusesc de durere.
    Lacrimile dansau cu plicaturile mari de ploaie pe ringul de dans al obrajilor mei plaizi. Durerea pe care o simteam era...insuportabila. Mergeam...sau mai bune spus alergam prin ploaie pana intrasem intr-un parc. Mergeam si ma gandeam. " De cand am cunoscut-o, totul s-a schimbat in viata mea. Simteam ca am tradat-o. De fapt...asta am si facut, si regret amarnic"
    Era intuneric, abea mai vedeam ceva... Merg pe o alee pustie.. Dupa catev minute ma opresc si ridic privirea. In fata mea statea ea.........dar.....cand vreau sa merg spre ea raman stana de piatra.

Capitolul 5: Invitatia la bal

Capitolul 5: Invitatia la bal
    Cu toti eram fericiti. Harry si Maya nu se dezlipeau deloc, parca erau lipiti cu super glue. Nicole filtra cu Zayn iar el ii raspundea cu un zambet larg. Pe de alta parte…eu incercam sa-l evit cat mai mult, dar de fiecare data esuam. Ma uitam la el tot timpul, ma gandesc la el tot timpul. In prezent ma aflu in camera mea de hotel. Stateam intinsa pe pat si ma uitam la tavan. Ma gandeam ca de obicei cum sa fac sa-l evit cat mai mult. Gandurile-mi sunt intrerupte de usa camerei care se deschide incet. Ridic capul si o vad pe Maya cum intra in camera zambind dar cand imi vazu moaca, zambetul ii pierise:
- Ce s-a intamplat? Ma intreaba in timp ce se aseza pe pat.
- Cred…..cred ca-mi place de …Louis.. ii spun si las privire-n jos. Maya zambea si m-a luat in brate.
- Offf…ce ma fac eu cu tine?
- Mai ajuta sa-l uit? O intreb cu o voce dulce ca de copil. Ea zambeste.
- Gresit! Dimpotriva, o sa te ajut sa fii cu el! Raman socata, iar ea vazandu-mi fata incepe sa rada. Se ridica din pat si se duce spre dulapul meu cu haine, dar se opreste cand isi da seama ca n-aveam nimic, nici o haina. Incepe sa zambeasca. “ O Doamne! Zambetul asta inseamna doar un singur lucru: CUMPARATURI!!!! “. Exact cum ma asteptam:
- Mergem la shopping, soro! Imi spune zambind. Eu fac o fata gen: “ O nu te rog, orice numai asta NU!” - Nu vreau! De ce sa mergem la cumparaturi? Avem destule haine.
- Dar… conversatia ne-a fost intrerupta de catre un barbat imbracat in uniforma hotelului. Avea o tava in mana pe care era un plic.
- Domnisoara Layla Smith? Se uita catre mine iar eu dau afirmativ din cap. Aceasta scrisoare este pentru dumneavoastra. Spune si imi intinde plicul. Il iau si el pleaca. Ma uit la Maya care-mi face semn din cap sa-l deschid.
Deschid plicul si incep sa citesc:
“ Draga Layla, M-as bucura nespus de mult daca mi-ai accepta invitatia la ,, Balul Mascat” dat in cinstea ta, si a prietenelor tale, domnisoarele Nicole Dawn si Maya Song. Pentru misiunile implinite cu succes. Balul va fi pe data de 10.06.2012, in Londra, la Restaurantul ,, Rose”, la ora 20:30.
                                                                                                                                           Cu respect,                                                                                                                                                     Alin Clark. “

      O mai citesc de doua ori in timp ce Maya zambea pana la urechi. Se uita la mine de zici ca a vazut cea mai tare geanta D&G.
- Ai vrut un motiv? Ei bine, uite-l!
- Bine! Sa mergem sa o luam si pe Nicole si sa plecam odata! Ii spun in timp ce ma incaltam.
    Iesim pe usa si ne indreptam spre camera Nicolei. Cand aude vestea, incepe sa sara prin toata camera, sa tipe sa rada etc. Dupa multe rasete plecam si noi, dar cand sa iesim din hotel baietii vin in urma noastra si ne spun ca vor si ei sa vina. Fara prea multe rugaciuni am decis sa vina si ei. Luam taxiul si in cateva minute eram in fata mall-ului. (http://www.youtube.com/watch?v=6N72sYd8IR4 , Nota:V-as ruga sa dati pe asta in timp ce cititi mai jos. Stiu ca e in Koreeana dar na….mie imi place si serialul respectiv dar si melodia. Si se potriveste. Va multumesc!)
    Ajungem si intram in primul magazin. Totul era frumos aranjat. Avand in vedere ca era de femei, baietii incepusera sa se joace pe acolo cu sutienele si chiloteii din dantela neagra si rosie. Si ne puneau pe noi sa probam toate alea. Dar evident ca primeau in schimb un pumn in gura. Louis zambea. Era asa de frumos!!! Harry, statea mereu cu Maya, mai ca nu se ducea cu ea cabina de proba. Iesim din acel magazin si intram in altul. Acela era de rochii. Caut, caut dar nimic. Zayn ii dadea cateva rochii Nicolei dar ea le refuza politicos. El se intrista dar gasea mereu ceva amuzant si se punea pe ras.
    Dupa doua ore de cautat, vroiam sa ma las batuta dar, miracolul s-a intamplat! Vazusem intr-o vitrina cea mai frumoasa rochie. Era neagra cu putin argintiu, fara bretele. Am intrat in acel magazin si m-am dus sa o probez. Eram singura…sau asa credeam pana in momentul in care am iesit din cabina si l-am vazut pe Niall zambind in fata mea. Raman socata!
- Ce faci aici? Il intreb incercand sa ascund rochia dar era prea tarziu.El deja ma luase de mana si ma inspecta mai rau ca la politie. Se invartea in jurul meu si facea din cand in cand “ hmmm…” .
- Pai… e perfecta! Sper ca o s-o iei…asa-i? ma intreaba cu niste ochi de catelus. Asta l-ar da gata imediat pe Lou… continua bombanind.
- Pai, da. Imi place mult…. Stai ce ai zis? Il intreb surprinsa.
- Ce? Ahh nimic, nimic… doar gandeam cu voce tare. Imi spune apoi ma intoarce si ma impinge spre cabina sa ma schimb. Dupa ce am comparat-o, ne-am intors la ceilalti, care erau asezati la o cafenea.     Ne asezam si noi langa ei.
- Unde ati fost? ne intreaba Zayn zambind.
- Sa-mi cumpar o rochie. Ii raspund, iar Niall, zambea dulce. Louis se uita la noi, putin incruntat.
- Deci, ce facem dupa ce ajungem la hotel? Intraba calm Liam.
    Toti s-au uitat unii la altii, apoi Niall, vine cu idea sa mergem intr-un club. Toti acceptam, cu mare veselie. Nu stiu de ce dar, cred ca se va intampla ceva rau. Ma rog, eu si presimtirile mele idoate.
- Bun, deci ne bem sucurile, si dupa plecam cu taxiul spre hotel? Spun catre ei zambind dulce.
- Da!
    Ne bem sucurile, ne luam pungile si plecam. Urcam in taxiu si ii dam taximetristului adresa respectiva. Ajungem si intram in hotel. Mai stau putin la receptie deoarece eram franta. Aveam vreo 20 de pungi in mana. Pana la urma tot trebuia sa urc, asa ca m-am ridicat si m-am dus spre lift. Ajung la etajul meu si cobor din el. Ma intrept spre camera mea, o deschid si intru.
    Cand intru scap toate pungile din mana. In patul meu statea nimeni altul decat LOUIS. Statea intins si parca dormea.
- Ce faci in camera mea? Il intreb iar el ridica privirea, se vedea ca era nervos.
- Scuze dar se pare ca eu voi fi colegul tau de camera! Imi spune apoi isi baga capul in perna.
- Cum adica “ colegul meu de camera”? Cine ti-a zis ca te las sa stai in camera mea? Il intreb luand pungile de jos si punandu-le pe masa.
- Maya, m-a izgonit la propriu din camera, ca cica ea vrea sa stea cu Harry-n camera si mi-a spus sa vin aici. Imi spune oftand.
- Si sper ca stii ca…nu o sa dormi pe pat…ci pe jos…nu? Il intreb zambind fortat. El ridica perna, si se uita la mine gen: “ ce face?”.
- S-o crezi tu! Eu sunt obosit, asa ca ori dormi in pat, ori pe jos…tu alegi. Imi spune intorcandu-mi spatele.
    Oftez, si ma indrept spre una dintre cele cateva mii de pungi, si imi aleg o pereche de blugi albi, si o bluza larga albastra cu un umar gol si la mijloc avea o curea neagra cu buline albe. Ma duc spre baie si ma schimb. Dupa ma machiez,ma coafez etc. Ies din baie si-l vad pe Louis schimbat. Avea o camasa in carouri si nelipsitii blugi rosi.
- Esti gata? Ma intreaba calm.
- Da, sa mergem jos, ca ne asteapta ceilalti. Ajungem jos si ne intalnim cu ceilalti.
    Ne salutam, alea,alea dupa plecam cu taxiurile. Ajungem la club si muzica era la maxim. Era super tare. Toata lumea dansa si bea cate un paharel de wisky sau suc. Ne asezam la o masa, dar evident Niall si Lou au inceput sa danseze, ca niste maimutele. Nu se miscau rau. Nicole vine spre mine si-mi spune sa le aratam cu se danseaza. Zambesc si ma ridic indreptamdu-ma spre ringul de dans.
    Trecusera 2 ore, iar eu alaturi de Nicole si Zayn eram manga. Precis erau si ceilalti pe undeva pe’icia. Ma indrept spre masa noastra cu gandul sa stau putin, dar cand ajung raman stana de piatra. In fata mea erau Louis cu o bruneta sarutandu-se cu mare pasiune. Lacrimile vroiau sa iasa. Dar nu puteam sa le las… cel putin nu acum. El ma vede, dar era prea tarziu, eu deja imi luasem geanta si ma duceam spre iesire. Aveam niste nervi in mine… El ma striga, dar nu-mi pasa. Sa se duca d******i cu fufa aia bruneta, si sa ma lase pe mine-n pace.