Capitolul 19: Hotararea

DPV: Kanji
    Am ramas socat cand mi-a spus acele cuvinte!Nu puteam sa cred asa ceva! Dupa ce tip la ea, Fugatsu, ii injecteaza ceva in spate, iar ea lesina. Caty, o i-a de acolo si o duce probabil in camera ei.
-   Kanji, uite un sfat: Nu o mai cauta pe aceasta fata pentru ca...ai auzit si tu ce va spus, asa ca, iti sugerez sa stai deoparte. ma ameninta Fugatsu ranjing malefic.
-   Ce i-ai facut? tipa nervoasa Nicole. Fugatsu incepe sa rada.
-   Nimic special. Doar i-am administrat o doza de.....amnezie. Este un ser care te face sa uiti ultima ora pe care ai petrecut-o inainte de a lua serul. Un mic plan de-al meu.
-   Vei plati pentru asta! tipa Maya si sare la gatul lui nervoasa. Fugatsu ii pareaza lovitura si o loveste cu piciorul in burta, aruncand-o in perete.
-   Va las 10 minute sa parasiti aceasta casa, si sa nu va mai intoarceti niciodata aici, daca vreti ca Layla sa ramana in viata. ne ameninta nervos. O i-au pe Nicole in brate, apoi pe Maya- care era inconstienta - si ies din casa, dar nu inainte sa ma uit la el.
-   Jura ca nu o sa-i faci nimic! ii spun calm.
-   M-am razbunat deja, asa ca, nu o sa-i fac nimic. imi spune pe un ton plictisit. " Adica s-a razbunat deja pe ea!? Cum!? "
-   Dar de ce nu ii dai drumul daca ai terminat cu ea? il intreb suspcios.

-   Pai, pentru ca in primul rand daca fac asta o sa te enervezi si o sa ma urasti mai mult si asa ma bucura enorm, iar in al doilea rand, pentru ca-mi aduce aminte de sora mea. spune si la ultimile cuvinte se uita in jos, dar doar pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui...tristete.
-   Hmm...in fine. Ai grija de...
-   KANJI! Nenorocitule! Lasa-ma jos! Lasa-ma sa-l omor! Daca te atingi de un singur fir de par din capul ei esti MORT! zbiera Nicole din bratele mele. Eu ma straduiam sa le tin pe amandoua dar...fara prea mare succes.
-   Potoleste-te Nicole! Daca il ameninti va fi mai rau pentru noi SI pentru Layla! Intelege! Asta e acum singura solutie! tip si eu la ea nervos.
-   Ce solutie? Sa o lasam dusmanului?? NU CRED! ASTA NU E O SOLUTIE! se zbatea in bratele mele ca un peste pe uscat. Cu cat ma indepartam de Fugatsu cu atat Nicole tipa mai tare. Cand iesisem din casa, incepuse sa planga.
-   Te...te rog...salveaz-o....SALVEAZ-O! tipa si incepuse sa planga in hohote. Nu-mi placea sa o vad asa...distrusa. Uram sa-mi vad prietenii asa.
-   Nu putem face nimic. E a lui...acum! spun si o lacrima cazuse pe obrazul meu. Stiam ca e a mea. Dar inima nu vroia sa accepte asta.  O vom salva...candva. Cand va sosi timpul, o vom salva! Promit! ii spun si o strag in brate. Ajungem la masina - care am lasat-o ascunsa intre copaci - si intram inauntru. Pornesc masina si o i-au din loc in viteza cu destinatia, aeroport si dupa Londra.

DPV: Layla
    Eram in intuneric...din nou. Incerc sa deschid ochii si surpriza..reusesc. Cand vad normal, o vad pe Caty stand trista langa mine.
-   Caty...ce s-a intamplat? o intreb oftand.
-   Ai...ai cazut pe scari. imi spune, dar parca imi ascundea ceva. N-am bagat in seama asta si m-am uitat prin camera.
-   Nu stiu de ce dar am impresia ca uit ceva...
-   O fi din cauza cazaturii. Mai bine te-ai mai odihnii putin. imi spune si ma inveleste mai bine.
   In camera intra Fugatsu. Eu incep sa tremur.
-   Nu-ti voi face nimic.Promit! imi spune calm.
-   Si nici nu o sa-mi mai faci! Deoarece prietenii mei o sa vina sa ma salveze! Si o sa scap de aici pentru...
-   Nu fi asa de sigura! imi spune rastit. Eu tac din gura si ma uit uimita la el.
    Observ cu coada ochiului, cum Caty se uita socata la Fugatsu.
-   Adica? Ce vrei sa spui? il intreb socata.
-   Stii macar de ce ai cazut pe scari? .....Ei bine iti spun eu de ce.....
    Urmatoarele cuvinte parca imi sfasiasera inima.Eram socata. Si din cauza socului n-am putut gandi logic, si am fost acaparata de ura.Ura impotriva lor, a prietenilor...a fostilor mei prieteni. Atunci am luat o decizie:
-   Fugatsu, sper ca ai un loc liber si pentru mine in grupa ta de asasini. spun calma iar el ramane cu gura cascata.
-   Poftim!? tipa Caty socata.
-   Exact, o sa ma antrenez din greu si o sa-i distrug pe toti, si toata agentia! spun calma.

DPV: Louis
    Dupa doua zile de asteptat, inevitabilul s-a intamplat. "Layla, nu pot sa cred ca tu ai spus acele lucruri. Nu pot sa cred ca.....mai uitat, ca nu ma mai iubesti! Si toate astea din cauza acelui nenorocit de criminal! Am sa-l fac sa plateasca pentru tot!" 
    Cobor in sufragerie unde il gasesc pe Kanji uitandu-se la un album cu poze. Era singur, si asta era sansa mea.

-    Kanji...ai un minut? il intreb asezandu-ma pe canapea langa el.
-   Da, sigur. Ce s-a intamplat? ma intreaba abatut.
-   As vrea sa ma antrenezi. Sa devin mai puternic. Te rog! incep sa ma rog de el, o ora intreaga ca sa accepte. Thx God!
-   Bine, o sa vorbesc cu Jhon despre asta dar nu promit nimic! imi spune si scoate telefonul din blugi, si apeleaza. Se ridica si iese afara.

DPV: Danelle
    Stau in camera mea si ma uit intr-un album cu poze. Mi-as dori ca totul sa devina la normal.  Dar din pacate...asta nu va fi posibil, niciodata.
    Am sa fac tot posibilul ca Layla sa vina inapoi!

DPV: Niall
    " Nu-mi vine sa cred! Pur si simplu nu pot crede ca asta a spus! Pare un vis...un cosmar. Imi doresc sa nu se fi intamplat asta. Imi vreau sora inapoi!"

DPV: Liam

    " Trebuie sa devenim cu totii mai puternici si sa o salvam pe Layla. Am impresia ca trupa nu prea mai exista de cand cu toate aceste intamplari. Am impresia ca ne-am.....indepartat de noi insine.Tot ce-mi doresc...este ca totul sa se termine, si sa revina totul la normal! "
    Ma gandesc ca n-am mai intrat pe Twitter de o vesnicie, ca n-am mai facut un twitcam de...vreo trei luni. Ma indrept spre laptop si deschid pagina de Twitter. O gramada de mesaje cu: " De ce numai scrieti nimic? . "Ati uitat de noi?"
    Aveau dreptate... . Raman socat cand vad un mesaj de la....LAYLA! L-am deschis si raman uimit de ce scria:
     " Hey Guys,
   Stiu ca ceea ce am facut nu e bine. Stiu ca v-am ranit, dar...poate asa e cel mai bine.  Abea acum m-a lasat Caty, cu chiu cu vai sa va las un mesaj. Stiu ca ma urati, dar asta e. Poate nu o sa ne mai vedem, poate...poate. Liam...vreau sa le spui celorlalti ca-mi pare rau si ca ii iubesc! Spunei lu' Niall, sa numai pape atat ca se ingrasa, si mai spunei ca'l iubesc! Spunei lu' Harry ca daca se tunde il omor!, spunei Mayei ca...o iubesc mult si sa fie fericita alaturi de Hazza, spunei lu Nicole acelasi lucru, dar ma rog cu Zayn:P ai inteles tu indeea:)). Spunei lui Kanji ca-mi pare rau si ca nu sunt suparata pe el. Si as face la fel, si spunei sa-i spuna lu Danelle ce simte! Spunei lu' Dany, sa-l ierte...si sa-l iubeasca! Ah da...si ce mai important.... Tu si Niall...GASITI-VA IUBITE! si fiti fericiti!
    Cam atat am de zis....poate nu o sa ne mai vedem, poate ca da...nu se stie. Nu veniti dupa mine, pentru ca nu ma veti putea aduce inapoi!
    Nu uitati ca va iubesc enorm, si ca-mi va fi dor de voi! Va iubesc!:*:*:*:o3
                                                                                              Cu multa, multa,multa dragoste
                                                                                                                              Layla. " 

    Le-am aratat si celorlalti mesajul. Cu totii au inceput sa planga.

*  Dupa o saptamana *
 DPV: Maya
 -   Yeeeeeeeeeeeeeyyyy!!!!!!! Am fost acceptata!!!!!! Am fost ACCEPTATA!!!! zbieram prin toata casa de fericire. Nu puteam sa cred. Ei bine sa va lamuresc si pe voi. Am fost acceptata la Colegiul De Arte Din JAPONIA!!! Cel mai bun colegiu!
-   Pe bune??? face Hazza spre mine socat.
-   DA!!!
   Stiam cu totii ce inseamna asta. Acum cateva zile si Nicole a fost acceptata, apoi Danelle, ceea ce inseamna ca vom fi mai aproape de Layla., mai aproape de a o recupera din mana unui criminal, dar mai intai trebuie sa ne terminam studiile. Asa ca....se pare ca ne vom muta in Japonia Baby!
-   Deci, se pare ca ne mutam in Japoinia!!! tipa Niall zambind. Super intotdeauna vroiam sa gust mancare japoneza facuta acolo! spune si toti incepem sa radem.
    Si asa am inceput o noua viata. Am renuntat pentru un timp la a fi agenti sub acoperire., si parca am un gol in inima. Dar asta e. Cu timpul o sa ajungem sa ne obisnuim. Dar asta e.


           VIATA MERGE MAI DEPARTE, SI NOI CU EA!
                              THE END

Capitolul 18: Santaj

DPV: Layla
    Nu spuneam nimic. Privirea imi era pierduta, iar lacrimirile continuau sa mi se prelinga pe obraji. Miscarile lui imi provocau o durere insuportabila. Ii vedeam ranjetul malefic si fata lui atat de incantata. Ii placea atat de multa sa sufar. Dupa o ultima patrundere, mi-a eliberat mainile si s-a ridicat. S-a imbracat inapoi, in timp ce eu priveam pierduta. Dupa ce si-a incheiat nasturii de la camasa si si-a luat sacoul in mana, s-a apropiat de mine. Cand vedeam ca se apropie de mine, incercam sa fac sa nu ma atinga, insa nu prea puteam. M-a prins de par si si-a apropiat buzele de urechea mea.

-   Esti la fel de frumoasa si cand plangi. Imi pare rau, dar a trebuit sa ma razbun pe tine, pentru ceea ce mi'ai facut! imi spune, regretul'i se citea in glas. Nu vroiam sa'l mai vad. Il uram. In acel moment uram orice si pe oricine. Dupa cateva minute se ridica si se indreapta spre usa.
-   O sa vina cineva sa te ingrijeasca si sa te spele. Ai voie sa faci ce vrei in aceasta casa, atata timp cat nu fugi. In fiecare colt, sunt paznici care, la primul semn ca vrei sa fugi, vei fi impuscata in cap fara nicio ezitare. imi mai spune dupa iese si inchide usa in urma lui. In camera se asterne linistea, dar nu pentru mult timp deoarece in camera intra in graba Caty. Sare in pat langa mine, si ma i'a strans in brate incepand sa planga odata cu mine.
    Afara deja era noapte, probabil ora 10. Ea se departa putin de mine, si se uita la corpul meu plin de vanatai din cauza stransorii maini acelui criminal. Eram si putin zgariata, de aceea aveam in unele locuri firicele de sange. Imi aplec privirea, lacrimile isi faceau loc printre genele mele mari si negre.
-   Il urasc.....soptesc. IL URASC! zbier mai tare nervoasa incepand sa plang in hohote. Caty ma i'a in brate incepand si ea sa planga incet odata cu mine.
-   Shhh..gata...gata. Totul va fi bine. Sunt aici, cu tine. incerca ea sa ma linisteasca. Nu vroiam sa fiu linistita, vroiam sa'l omor pe acel nenorocit.
-   Lasa'ma sa ma duc dupa el! lasa'ma sa'l omor! tipam nervoasa. Numai stiam nimic. Numai vedeam nimic inafara de ura.
-   Layla! Gandeste'te! Nu vei putea face nimic acum! Mai ales in starea in care te afli! incepe sa tipa la mine nervoasa Caty. Mai trebuie sa astepti. Asa am gandit si eu la inceput. dar dupa m'am obisnuit cu ideea de a fi cainele lui de companie. Asa trebuie si tu sa te obisnuiesti sa taiesti aici. imi spune calma. Stiam ca are dreptate.
-   Dar, prietenii mei o sa vina sa ma salveze! Sunt sigura! ii spun calma. Dar pana atunci mai este, ai dreptate. Trebuie sa ma obisnuiesc, caci altfel ura imi va intuneca mintea.
-   Asa e, haide sa te spal, dupa te imbracam si daca vrei vom merge in biblioteca sau in gradina. Ce zici? imi spune iar eu oftez trista.
-   Hai. soptesc si ma ridic cu greu din pat. Ma durea tot corpul. Caty ma ajuta sa merg pana'n baie, unde cada era deja pregatita. Intru in ea, fara alte discutii si incerc sa ma relaxez fara prea mare succes. Caty iese putin sa'mi aduca ceva de imbracat. " Sper ca Fetele sa vina mai repede dupa mine. Numai vreau sa stau aici. Ma urasc. Imi urasc...corpul. Ma urasc, n'am putut face nimic sa opresc asta. Nimic. Si eu care credeam ca sunt un super agent. Hah! Ce mai agent! Jalnic. "  Simteam durerea care era amliorata de apa fierbinte plina cu spuma si cu petale de trandafiri.
     Caty intra in baie cu hainele pe care le voi purta. Le aseaza pe un scaun si se pune langa cada uitandu'se trista la mine. Eu ma uit la ea, incercand sa zambesc cat de cat, dar imi iesise doar o grimasa. Ea ofta si se ridica venind mai aproape de mine. I'a buretele si incepe sa ma spele pe spate. Dupa ce termin baia, ma imbrac cu hainele aduse de ea. Era un trening negru, care se mula pe corp. imi placea mult.
    Dupa ce ma imbrac, iesim din camera, si ne indreptam spre biblioteca. Pe drum nimeni nu a scos niciun sunet. Ajunse in fata unei usi ne oprim. Ea se uita la mine zambind si deschide usa. Am ramas socata. Erau o gramada de carti! Doamne, parca eram in Rai!
-   OMG! tip si ma uit la Caty. Toate astea le'a citit criminalul ala? ma uitam socata la ea, iar ea imi zambi amuzata si da din cap..
-   Hmm...majoritatea, cele mai multe au fost citite de mine si de fratele meu cand eram mai mici. se uita la carti putin trista dar dupa cateva secunde trestetea ii disparuse. Vrei sa citim ceva? Ai preferinte? ma intreaba in timp ce ma trage de mana spre un semineu stins.
-   Ai ceva gen...legende cu vampiri, varcolaci, vrajitoare etc.? o intreb zambind dulce. Ea sta putin pe ganduri, dupa se indreapta spre niste scari mari. Imi spune sa astept putin ca vine imediat. Dupa cateva minute, revine cu doua carti groase'n mana.
-   Uite! Asta e o carte...un pic mai speciala. Contine niste vraji, care nu stiu daca sunt adevarate dar....ma rog, contine si povesti despre vrajitoare adevarate. Iar asta, este cu vampiri, de fapt contine date despre cum se hranesc, ma rog in principiu despre viata lor. imi explica si mi le da. Se aseaza langa mine si i'a o carte de pe masa, incepand sa citeasca linistita. Eu i'au cartea despre vampiri si incep sa ma afund in randurile paginilor ingalbenite de timp.

DPV: Louis
    Eram disperat. Numai stiam ce sa fac. Ajunsi la Jhon, el ne'a spus ca se ocupase deja de asta. Eram uimit. Nu intelegeam. Dar lasand asta la o parte, Maya cu Nicole plecasera cu un avion in Japonia sa o caute pe Layla. Kanji plecase cu ele. De ce el trebuia sa mearga si noi nu? Ei bine pentru ca noi nu se puteam apara si bla bla bla.
    In prezent ma aflu in camera mea de la sediu, uitandu'ma la luna. Ma intreb ce o face Layla acum. Imi e dor de ea. Imi e frica pentru ea. Ea .....ea e viata mea. Daca ea moare, eu....mor. In acel moment ma simteam de parca, cerul ar cadea pe mine. Imi simteam inima cat un purice. De cand am aflat ca ea a fost rapita, inima mea batea...fara sa'mi dau seama. Eram ca un mort-viu. Mergeam, mancam, dormeam, vorbeam, fara sa'mi dau seama.
    Inainte sa o cunosca pe Layla, viata mea era...plina de fete. Ma culcam cu una, a doua seara cu alta. Eram un...afemeiat. dar ceva s'a schimbat cu mine de cand am cunoscut'o pe ea. Ea e cea care m'a schimbat. Inainte de ea, mie nu'mi pasa de nime ni se nimic. Ma rog, inafara de trupa si de muzica.
    Speram ca Maya, Nicole si kanji sa o aduca inapoi la noi...inapoi la mine!

DPV: Maya
-   Trebuie sa ne infiltram in cladire, o luam pe Layla, tabacim niste funduri si fugim cat ne tin picioarele! spune entuziasmata Nicole dar entuziasmul ii este intrerup de Kanji care era foarte nervos.
-   Stii, in loc sa fii asa vesela, ai incerca sa te gandesti la un plan...REAL! ii spune nervos.
    Dupa aceea discutie nimeni nu mai spune nimic. Era timpul sa actionam. Ne'am furisat pe langa casa, avand grija sa nu ne vada nimeni. Eram conduse de Kanji, care ne indrepta spre o trapa secreta, din peretele casei. Eram uimita, la fel si Nicole.

DPV: Fugatsu ( criminalul )
    In timp ce luam cina, unul dintre oamenii mei de incredere imi spune ca niste intrusi au fost vazuti dand tarcoale casei. Exact cum banuiam. Eram sigur ca mai devreme sau mai tarziu or sa vina sa o salveze. Dar eu n'am s'o las sa'mi scape. Nu acum ca o am! Am sa ma folosesc de santaj... .
    M'am ridicat de la masa imediat cum am terminat de mancat. M'am dus in camera Laylei unde o gasesc impreuna cu Caty vorbind. Ma indrept spre ele si ii dau o palma brunetei.
-   Se pare ca prietenii tai ti'au venit in ajutor! Dar stai linistita voi avea eu grija de ei. Am sa'i omor unul cate unul. Ai sa le spui ceea ce'ti voi spune eu sa le spui! ii spun nervos.
-   Si daca nu vreau!? tipa la mine aproape plangand. Eu ii zambesc si ma uit la Caty. O i'au de par si scot din buzunarul camasii un cutit si'l pun la gatul fetei.
-   Daca nu faci cum ii spun...Caty va muri! Si nu cred ca vrei asta avand in vedere ca ati devenit prietene foarte bune! o santajez eu zambind malefic. Ea incepe sa planga, apoi da afirmativ din cap. O las pe Caty in pace. Le spun dupa sa ma urmeze.
   Exact cum credeam. Cand am ajuns in sufragerie, toti oamenii mei erau morti sau inconstienti pe podea, sau pe canapea. In mijlocul lor, stateau doua fete si...Kanji!? Ma uitam la el uimit la am ascuns repede asta.
-   Dai drumul Laylei! Acum! tipa nervos Kanji. Eu ii zambesc.
-   Niciodata! ii spun calm, si o i'au de par pe Layla. Caty tipa sa o las dar i'am dat una. Kanji scanceste din dinti nervos.
-   Lasa'i!  aud vocea plina de lacrimi a brunetei. Lasa'i sa plece. Pe mine ma vrei. Maya, Nicole, Kanji, intoarceti'va acasa. le spune plangand. Eu ii dau drumul.

DPV: Layla
    Ma durea ingrojitor inima. Ma durea din cauza a ceea ce le spuneam prietenelor mele si...lui Kanji.
-   Dar, Layla...incepe Nicole sa zica cu lacrimi in ochi.
-   Niciun dar! Nu misca! ii spun Mayei nervoasa. Lasati'ma aici, plecati, traiti'va viata. Eu...eu....v'am cauzat numai probleme, de cand eram mica...si pana acum. Numai suport! Plecati, si lasati'ma in pace. Maya, Nicole, spuneti'le celorlati ca'mi pare rau. Ca am fost o povara pentru ei. termin ce aveam de spus trista. Lacrimile cadeau pe obrajii mei si se loveau de podea.
-   Layla...ma uit la Kanji, te rog, intoarcete cu noi! gafaia, din cauza efortului, era putin plin de sange din cauza sabiilor si cutitelor dusmanului.
-   Nu. Daca tii la mine, te rog sa te intorci alaturi de Maya si Nic..
-   BA NU! SPUNE'MI SI MIE, CE O SA'I SPUN LU' LOUIS, CAND VA AFLA? SPUNE'MI!!! tipa la mine. Eu tresar la numele lui. In clipa urmatoare simt o durere in gat si vad numai intuneric.