luni, 10 septembrie 2012

Capitolul 19: Hotararea

DPV: Kanji
    Am ramas socat cand mi-a spus acele cuvinte!Nu puteam sa cred asa ceva! Dupa ce tip la ea, Fugatsu, ii injecteaza ceva in spate, iar ea lesina. Caty, o i-a de acolo si o duce probabil in camera ei.
-   Kanji, uite un sfat: Nu o mai cauta pe aceasta fata pentru ca...ai auzit si tu ce va spus, asa ca, iti sugerez sa stai deoparte. ma ameninta Fugatsu ranjing malefic.
-   Ce i-ai facut? tipa nervoasa Nicole. Fugatsu incepe sa rada.
-   Nimic special. Doar i-am administrat o doza de.....amnezie. Este un ser care te face sa uiti ultima ora pe care ai petrecut-o inainte de a lua serul. Un mic plan de-al meu.
-   Vei plati pentru asta! tipa Maya si sare la gatul lui nervoasa. Fugatsu ii pareaza lovitura si o loveste cu piciorul in burta, aruncand-o in perete.
-   Va las 10 minute sa parasiti aceasta casa, si sa nu va mai intoarceti niciodata aici, daca vreti ca Layla sa ramana in viata. ne ameninta nervos. O i-au pe Nicole in brate, apoi pe Maya- care era inconstienta - si ies din casa, dar nu inainte sa ma uit la el.
-   Jura ca nu o sa-i faci nimic! ii spun calm.
-   M-am razbunat deja, asa ca, nu o sa-i fac nimic. imi spune pe un ton plictisit. " Adica s-a razbunat deja pe ea!? Cum!? "
-   Dar de ce nu ii dai drumul daca ai terminat cu ea? il intreb suspcios.

-   Pai, pentru ca in primul rand daca fac asta o sa te enervezi si o sa ma urasti mai mult si asa ma bucura enorm, iar in al doilea rand, pentru ca-mi aduce aminte de sora mea. spune si la ultimile cuvinte se uita in jos, dar doar pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui...tristete.
-   Hmm...in fine. Ai grija de...
-   KANJI! Nenorocitule! Lasa-ma jos! Lasa-ma sa-l omor! Daca te atingi de un singur fir de par din capul ei esti MORT! zbiera Nicole din bratele mele. Eu ma straduiam sa le tin pe amandoua dar...fara prea mare succes.
-   Potoleste-te Nicole! Daca il ameninti va fi mai rau pentru noi SI pentru Layla! Intelege! Asta e acum singura solutie! tip si eu la ea nervos.
-   Ce solutie? Sa o lasam dusmanului?? NU CRED! ASTA NU E O SOLUTIE! se zbatea in bratele mele ca un peste pe uscat. Cu cat ma indepartam de Fugatsu cu atat Nicole tipa mai tare. Cand iesisem din casa, incepuse sa planga.
-   Te...te rog...salveaz-o....SALVEAZ-O! tipa si incepuse sa planga in hohote. Nu-mi placea sa o vad asa...distrusa. Uram sa-mi vad prietenii asa.
-   Nu putem face nimic. E a lui...acum! spun si o lacrima cazuse pe obrazul meu. Stiam ca e a mea. Dar inima nu vroia sa accepte asta.  O vom salva...candva. Cand va sosi timpul, o vom salva! Promit! ii spun si o strag in brate. Ajungem la masina - care am lasat-o ascunsa intre copaci - si intram inauntru. Pornesc masina si o i-au din loc in viteza cu destinatia, aeroport si dupa Londra.

DPV: Layla
    Eram in intuneric...din nou. Incerc sa deschid ochii si surpriza..reusesc. Cand vad normal, o vad pe Caty stand trista langa mine.
-   Caty...ce s-a intamplat? o intreb oftand.
-   Ai...ai cazut pe scari. imi spune, dar parca imi ascundea ceva. N-am bagat in seama asta si m-am uitat prin camera.
-   Nu stiu de ce dar am impresia ca uit ceva...
-   O fi din cauza cazaturii. Mai bine te-ai mai odihnii putin. imi spune si ma inveleste mai bine.
   In camera intra Fugatsu. Eu incep sa tremur.
-   Nu-ti voi face nimic.Promit! imi spune calm.
-   Si nici nu o sa-mi mai faci! Deoarece prietenii mei o sa vina sa ma salveze! Si o sa scap de aici pentru...
-   Nu fi asa de sigura! imi spune rastit. Eu tac din gura si ma uit uimita la el.
    Observ cu coada ochiului, cum Caty se uita socata la Fugatsu.
-   Adica? Ce vrei sa spui? il intreb socata.
-   Stii macar de ce ai cazut pe scari? .....Ei bine iti spun eu de ce.....
    Urmatoarele cuvinte parca imi sfasiasera inima.Eram socata. Si din cauza socului n-am putut gandi logic, si am fost acaparata de ura.Ura impotriva lor, a prietenilor...a fostilor mei prieteni. Atunci am luat o decizie:
-   Fugatsu, sper ca ai un loc liber si pentru mine in grupa ta de asasini. spun calma iar el ramane cu gura cascata.
-   Poftim!? tipa Caty socata.
-   Exact, o sa ma antrenez din greu si o sa-i distrug pe toti, si toata agentia! spun calma.

DPV: Louis
    Dupa doua zile de asteptat, inevitabilul s-a intamplat. "Layla, nu pot sa cred ca tu ai spus acele lucruri. Nu pot sa cred ca.....mai uitat, ca nu ma mai iubesti! Si toate astea din cauza acelui nenorocit de criminal! Am sa-l fac sa plateasca pentru tot!" 
    Cobor in sufragerie unde il gasesc pe Kanji uitandu-se la un album cu poze. Era singur, si asta era sansa mea.

-    Kanji...ai un minut? il intreb asezandu-ma pe canapea langa el.
-   Da, sigur. Ce s-a intamplat? ma intreaba abatut.
-   As vrea sa ma antrenezi. Sa devin mai puternic. Te rog! incep sa ma rog de el, o ora intreaga ca sa accepte. Thx God!
-   Bine, o sa vorbesc cu Jhon despre asta dar nu promit nimic! imi spune si scoate telefonul din blugi, si apeleaza. Se ridica si iese afara.

DPV: Danelle
    Stau in camera mea si ma uit intr-un album cu poze. Mi-as dori ca totul sa devina la normal.  Dar din pacate...asta nu va fi posibil, niciodata.
    Am sa fac tot posibilul ca Layla sa vina inapoi!

DPV: Niall
    " Nu-mi vine sa cred! Pur si simplu nu pot crede ca asta a spus! Pare un vis...un cosmar. Imi doresc sa nu se fi intamplat asta. Imi vreau sora inapoi!"

DPV: Liam

    " Trebuie sa devenim cu totii mai puternici si sa o salvam pe Layla. Am impresia ca trupa nu prea mai exista de cand cu toate aceste intamplari. Am impresia ca ne-am.....indepartat de noi insine.Tot ce-mi doresc...este ca totul sa se termine, si sa revina totul la normal! "
    Ma gandesc ca n-am mai intrat pe Twitter de o vesnicie, ca n-am mai facut un twitcam de...vreo trei luni. Ma indrept spre laptop si deschid pagina de Twitter. O gramada de mesaje cu: " De ce numai scrieti nimic? . "Ati uitat de noi?"
    Aveau dreptate... . Raman socat cand vad un mesaj de la....LAYLA! L-am deschis si raman uimit de ce scria:
     " Hey Guys,
   Stiu ca ceea ce am facut nu e bine. Stiu ca v-am ranit, dar...poate asa e cel mai bine.  Abea acum m-a lasat Caty, cu chiu cu vai sa va las un mesaj. Stiu ca ma urati, dar asta e. Poate nu o sa ne mai vedem, poate...poate. Liam...vreau sa le spui celorlalti ca-mi pare rau si ca ii iubesc! Spunei lu' Niall, sa numai pape atat ca se ingrasa, si mai spunei ca'l iubesc! Spunei lu' Harry ca daca se tunde il omor!, spunei Mayei ca...o iubesc mult si sa fie fericita alaturi de Hazza, spunei lu Nicole acelasi lucru, dar ma rog cu Zayn:P ai inteles tu indeea:)). Spunei lui Kanji ca-mi pare rau si ca nu sunt suparata pe el. Si as face la fel, si spunei sa-i spuna lu Danelle ce simte! Spunei lu' Dany, sa-l ierte...si sa-l iubeasca! Ah da...si ce mai important.... Tu si Niall...GASITI-VA IUBITE! si fiti fericiti!
    Cam atat am de zis....poate nu o sa ne mai vedem, poate ca da...nu se stie. Nu veniti dupa mine, pentru ca nu ma veti putea aduce inapoi!
    Nu uitati ca va iubesc enorm, si ca-mi va fi dor de voi! Va iubesc!:*:*:*:o3
                                                                                              Cu multa, multa,multa dragoste
                                                                                                                              Layla. " 

    Le-am aratat si celorlalti mesajul. Cu totii au inceput sa planga.

*  Dupa o saptamana *
 DPV: Maya
 -   Yeeeeeeeeeeeeeyyyy!!!!!!! Am fost acceptata!!!!!! Am fost ACCEPTATA!!!! zbieram prin toata casa de fericire. Nu puteam sa cred. Ei bine sa va lamuresc si pe voi. Am fost acceptata la Colegiul De Arte Din JAPONIA!!! Cel mai bun colegiu!
-   Pe bune??? face Hazza spre mine socat.
-   DA!!!
   Stiam cu totii ce inseamna asta. Acum cateva zile si Nicole a fost acceptata, apoi Danelle, ceea ce inseamna ca vom fi mai aproape de Layla., mai aproape de a o recupera din mana unui criminal, dar mai intai trebuie sa ne terminam studiile. Asa ca....se pare ca ne vom muta in Japonia Baby!
-   Deci, se pare ca ne mutam in Japoinia!!! tipa Niall zambind. Super intotdeauna vroiam sa gust mancare japoneza facuta acolo! spune si toti incepem sa radem.
    Si asa am inceput o noua viata. Am renuntat pentru un timp la a fi agenti sub acoperire., si parca am un gol in inima. Dar asta e. Cu timpul o sa ajungem sa ne obisnuim. Dar asta e.


           VIATA MERGE MAI DEPARTE, SI NOI CU EA!
                              THE END










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu