Vederea imi revine incet, incet. Locul unde ma aflam semana, cu o camera de spital. Cred ca asta era. Ma uit prin camera si vad doua geamuri, o masa plina cu flori, patul si...un baiat. Avea parul saten, putin ciufilit, deoarece statea cu capul sprijinit de maini dormind. Ridic usor mana, si il zgaltai putin. El se misca, ridica incet capul somnoros si cand ma vede, ramane socat, cu gura cascata.
- Layla? Layla! tipa vesel si ma lua in brate. In momentul ala am simtit ceva in mine, dar n'am bagat in seama.
- Cine esti? il intreb nedumerita. El se oprise o clipa din veselia lui si ma privi speriat.
- Cum adica? Layla nu'ti mai amintesti de mine? ... O Doamne! trebuie sa chem doctorul! spune si fuge ca din pusa pe hol, cu telefonul pregatit sa sune pe cineva.
Cat timp era el plecat, eu m'am uitat prin camera. Nu era cine stie ce, dar lucrul care mi'a placut cel mai mult au fost florile. Erau asa de colorate si miroseau superb.
Dupa cateva minute de asteptat, satenul s'a intors cu doctorul. Dupa ce mi'a facut un control, a dat verdictul:
- E clar. Are amnezie. E posibil sa fie temporara, dar inca nu stim. spune si iese din camera, alaturi de saten care ma privea trist in tot acest timp. Imi parea cunoscut dar...nu prea. "Iar singura..." dar n'am apucat sa gandesc prea mult, ca in secunda urmatoare, in camera au dat buzna, cinci baieti si doua fete. Baietii se uitau tristi, iar fetele cum ma vzura, ma luara in brate strans. Cred ca nu si'au dat seama ca sunt conectata la aparate.
- Layla, esti bine? ma intreaba cea roscata zambind.
- Cine esti? Si de ce toata lumea ma intreaba daca sunt bine? le intreb nervoasa.
Ele se uitau la mine ciudat. Nu intelegeau ce se petrece cu mine. Imi era mila de ele,dar eu chiar nu le cunosteam. Voiam sa fiu lasata in pace.
- Are amnezie. spune calm satenul care tocmai intrase in camera. Se vedea ca a plans deoarece avea ochii rosi. Era asa de frumos cand era trist.Dar parca ma durea sa'l vad asa. Eu vroiam sa'l vad fericit.
- Poftim?! tipara toti socati uitandu'se ba la mine, ba la saten.
DPV: Louis
Nu pot sa cred. Chiar a plecat. Ma uitam cum decoleaza avionul pe pista. In cateva minute era in aer. Maua plangea in hohote in bratele lui Harry care incerca sa o consoleze dar nu avea prea mult noroc. Nicole incerca sa se abtina, sa nu planga, dar cand nu a mai vazut avionul, a izbucnit in plans. Zayn o luase in brate suav si ii soptea cuvinte linistitoare care pareau intr'un fel ca o ajutau. Niall plangea. In sopata soptea care ceva, dar eu am inteles numai " De ce? De ce ai placat surioara? ". Asa e. Ea pentru toti a fost, este si va fi surioara noastra mai mica, si iubirea vietii mele.
Ne'am intors la sediu in trei ore, deoarece fetele au vrut sa mergem la niste cumparaturi ca sa mai uite putin de suparare. Cand ajungem la sediu, Jhon era....plin de lacrimi pe fata, iar restul agentilor incercau sa se abtina, dr nu prea le reusea. Kanji se duce spre Jhon si ii pune mana pe umar:
- O sa fie bine. O sa vezi, c'o sa fie bine.
- Ba nu! Nu va fi bine! Avionul s'a prabusit! tipa nemaiputand tine in el durerea. Cu toti am tresarit ca si cand cineva ne'ar da cu ceva in cap. " Avionul s'a prabusit!" , " Avionul s'a prabusit! " , " Avionul s'a prabusit!". Asta era in mintea mea, si cred ca si a celorlalti.
Toti taceau. Nici musca nu se mai auzea. Maya lesina, iar Nicole pica in genunchi plangand in hohote. Urmatoarele minute au parca ore, iar orele, zi. Jhon si'a revenit in fire, a trimis vreo cinci echipaje si doua elicoptere, plus doua salvari, si o masina de pompieri.
Dupe ce Maya si'a revenit a pornit impreuna cu Nicole spre unul dintre elicoptere, gata de actiune. Noi trebuia sa ramanem la sediu, si sa asteptam rezultate.
- Sper sa o gaseasca! sopteste Niall trist.
- Toti speram asta! spune calm Kanji.
Dupa vreo doua ore de cautat avionul, am primit mesaj, ca l'au gasit. Dar se pare ca jumatate din pasageri erau morti. " Sper sa nu fie si Layla printre ei...".
Au gasit'o inconstienta, si foarte grav ranita, tinand in brate un baietel de 10 ani. Doctorul a spus ca e posibil sa intre in coma, si chiar asa s'a intamplat.A stat in coma vreo doua saptamani. Imi era greu sa o vad asa....fara viata, fara sa'i vad stralucirea ochiilor, fara sa o aud razand. De fiecare data cand intram in salon, aveam impresia ca sunetul care indica, pulsul, bipuia incontinu', fara pause, semn ca ea murise, dar dupa il aud bipuind normal.
In prezent ma aflu in salonul ei alaturi de ceilalti si de doctor.
- Si cand isi va reveni? intreaba Zayn.
- Hmmm....asta nu stiu sa va spun. Vom vedea cu timpul.
- Cat timp o veti tine aici? intreaba Harry oftand, uitandu'se la Layla, care saraca u prea intelegea ce se intampla.
- Pai avand in vedere ca a stat doua saptamani in coma, si si'a revenit miraculos, presupun ca...o so tinem sub observatie inca doua zile.
Cu toti oftam si ne uitam la ea.
- Pai si ce vom face cu ea? Cum o facem sa'si aminteasca de noi? il intreb cu speranta pe doctor. El se uita la mine trist.
- Incercati sa.....sa'i aratati cateva fotografii cu ea si cu voi. Vorbiti frumos cu ea, nu tipati, si restu' vor veni de la ea.
DPV: Layla
- Incercati sa......sa'i aratati cateva fotografii cu ea si cu voi. Vorbiti frumos cu ea, nu tipati, si restu' vor veni de la ea. spune doctorul uitandu'se catre mine calm. " Frate, ' restu' vor veni de la ea'....adica? Ce trebuie sa fac? "
Se pare ca si ei aveau aceeasi dilema.
Dupa doua zile
Cele doua zile au trecut foarte repede, deoarece Louis- satenul- m'a facut sa rad, de ma tineam cu mainile de burta. Baiatul asta e foarte haios si nebun. Te face sa zambesti cat e ziua de lunga. Am aflat mai multe lucruri despre mine. Cum ar fi ...ca sunt spion, si ca eu impreuna cu Maya- roscata- si Nicole-blonda- trebuia sa'i pazim pe baietii din trupa One Direction.
Am vazut multe poze cu noi de cand eram mici, dar din pacate nu mi'am amintit absolut nimic. Capul meu e o ceata totala.
Acum sunt in casa "mea". Pun ghilimele deoarece nu'mi amintesc sa fi fost vreodata in ea, dar na...amnezia asta idioata. Ma uitam prin sertare si dulapuri in speranta ca o sa'mi amintesc ceva, dar...din pacate nimic.
In timp ce cautam, zaresc un sertar cu cheita, dar cum nu am cheita, nu'l puteam deschide. Pana cand trec pe langa un cangur de plus si parca simt ca acolo ar fi respectiva cheita. Scot cangurul pui, si bag mana in marsupiu. De acolo scot o cheita roz, si in speranta sa fie cea corecta, o bag in broasta, si sertarul face clip, semn ca s'a deschis.Deschid sertarul si vad o gramada de poze, un jurnal gros, si multe scriosri de'a lungul timpului. Ridic jurnalul, care era foarte frumos decoral. Pe coperta scris " My Secret ". Era tot roz si avea un lacat din forma de inimioara. Era dragutz. Deschid la prima pagina:
27.06.2004
"Draga Jurnal,
Azi a fost foarte obositor la antrenamente. Se pare ca Alin n'a glumit cand m'a amenintat cu 600 de genoflexiuni si 100 de flotari. In momentul ala am simtit de parca vroiam sa'l omor! Dar nu puteam face asta, desi el stiam ca asta vreau, pentru ca il injuram la fiecare zece secunde:)). Nu'mi mai simt picioarele sau bratele. Dar partea buna e ca tata ma scoate la o inghetata alaturi de Maya si Nicole care si ele au avut un antrenament aspru! "
Si mai jos era un desen cu jhon, Nicole, Maya si cu mine la o inghetata, sau mai exact mancand o inghetata. Nu se prea intelege ca a fost desenat de mult. Dau pagina si incep sa citesc:
7.11.2007
"Draga Jurnal,
Azi implinesc 9 ani. Tata mi'a luat un lantisor din aur cu litera " L", Maya mi'a luat o gramada de carti iar Nicole mi'a luat un aparat de fotografiat. Am primit cate un cadou de la fiecare agent. Si vreu sa'ti spun ca....toata camera mea era plina de jucarii, ursi, lupi, caini, pisici, tigri si alte animale de plus, plus o gramada de flori frumos mirositoare. Sunt foarte fericita!"
Si mai jos era o poza cu mine-cred- in fata tortuluisi in jurul meu erau o gramada de genti, si angajati. Ce dragutza eram.
Am mai sarit cateva pagini ca sa ajung in prezent dar m'am oprit la o poza cu mine si cu un baiat sarutandu'ne. Era foarte frumos baiatul. Iar sub poza scris " My First Love". Poza era facuta pe data de 9.05.2011. " Hmm...se pare ca am avut primul iubit la 13 ani...Tare!"
Am mai sarit cateva pagini si m'am oprit:
5.04.2012
Draga Jurnal,
Jhon ne'a facut o mare surpriza cum numai el stie sa faca. Ne'a pus sa protejam o trupa One Direction - care app era preferata Mayei. Nu prea imi convenea, pentru ca, trebuia sa stam cu ochii pe ei si nu o sa ne mai lase prea mult in misiuni. Si eu vreau in misiuni!
Cu toate ca Louis mi se pare foarte putin dragut, sunt sigura ca toti sunt niste fitosi cu nasul pe sus!"
Si in josul paginii, era o poza cu One Direction., foarte reusita chiar. " Hmmm....se pare ca nu prea ii placeam pe baieti. Off.....se pare ca eram mai rea, pe atunci:)). " Am dat pagina.
20.04.2012
Draga Jurnal,
Se pare ca am gresit. Baietii sunt niste nebuni si niste....frati pe care nu i'am avut niciodata. Partea interesanta e ca se pare ca m'am indragostit de Louis. Da stiu, ciudat si....ciudat. Nu stiu daca si el simte asta pentru mine, de fapt sunt sigura dar ma rog, nu mai conteaza.
Offf....Maya Nu vrea sa recunoasca ca il iubeste pe Harry, si asta ma enerveaza la culme, pentru ca e clar ca si el o iubeste dar niciunul nu vrea sa recunoasca. Dar nu e nimic, ca in primul rand ei au prieteni - noi - care sa rezolve problema."
Inchid jurnalul si ma uit intr'un album cu poze de cand eram mica si mana acum. Sub fiecare poza era o descriere sau un proverb sau mai multe chestii colorate de exemplu: " Aici eram cu Niall si Harry pe plaja." ; " Doamne! Louis cu Kanji sunt foarte nebuni:))" ; " Ce bine le sta impreuna, H+M=LOVE " sau " Aici voiau Louis si Liam sa ma arunce in apa, SI AU REUSIT!! ". Timpul trecea iar eu plangeam sau radeam la fiecare poza, incercand sa'mi aduc aminte dar fara succes. " Se pare ca am facut lucruri minunate in trecut, dar chiar daca nu'mi aduc aminte nimic, am o gramada de dovezi ca s'au intamplat! "Dupa cateva minute, inchid albumul si ma ridic din pat. Cobor scarile si intru in bucatarie. Acolo erau Maya si Nicole. Cand am intrat, ele s'au oprit din vorbit si s'au uitat la mine triste.
- Hey...nu trebuie sa fiti triste...o sa'mi amintesc eu, in timp. incerc sa le inveselesc cat de cat.
- Dar n'are niciun rost...nici nu ne crezi. imi spune bosumflata Nicole.
- Ei bine, am cgasit un album cu poze de cand eram mici si pana'n prezent asa ca va cred. Mai ramane sa'mi amintesc si gata!
- Bine...lasand asta la o parte...baietii vor veni pe la noi, si in drum o vor aduce si pe Danelle, ca sa vina sa vedem toti un film. Ce zici? ma informeaza Maya, acum cu zambetul ei formidabil la gandul ca o sa'l vada pe Harry.
- Ok! Din cate am inteles Danelle e fata care trebuia sa ma inlocuiasca cat timp eram eu plecata...nu? le intreb zambind dulce.
- Da. raspund sec amandoua in acelasi timp.
In juma' de ora, soneria se aude. Ma duc sa deschid. In pragul usii stateau baietii si Danelle zambitori. Maya cum l'a vazut pe Harry, i'a sarit in brate, Zayn cu Nico facand la fel.
- Hay...ce faceti? ii intampin pe cei care nu erau ocupati:)).
- Bine. Ce film ati ales ma intreaba Kanji calm.
- Pai...intrebati'o pe Maya, deoarece ea s'a ocupat de tot.
In cateva minute totul era pregatit. Popcornul era pe masa, filmul era in DVD, iar noi eram pe canapea. Filmul ales de Maya era Jhon Carter. Era foarte amuzant si interesant in acelasi timp. Dar si putin trist. Louis se uita din cand in cand la mine, si eu faceam la fel :P, dar na ce sa'i faci... .
Dupa o ora de ras, plans- dar cel mai mult ras- ne decidem sa mergem in parc cu rolele. dar partea proasta era ca eu nu prea stiam sa ma dau cu ele:)). Dar pana la urma am reusit- chiar daca fundul meu era in toate culorile- cu ajutorul lui Louis, si a Mayei.
Era ora 20:35 iar noi inca era in parc si ne alergam cu rolele. La un moment dat eu ma impiedic si cad peste Louis. Rosesc fara sa vreau si incep sa ras. El nu spunea nimic, doar se uita la mine.
Se pare ca am stat destul de mult in aceea pozitie, deoarece atunci cand ne'am revenit in fire, prietenii nostri, nu mai erau=)).
Prima oara am crezut ca se ascundeau de noi, dar dupa ce Lou, l'a sunat pe Harry, iar el ne'a spus ca erau acasa " pentru ca s-au plictisit sa se uite cum ne ' giugiuleam' noi si radeam- * la faza asta eu mi'am dat ochii peste cap*- ca nebunii.
Asa ca am fost nevoiti sa ne intoarcem pe jos acasa. Drumul nu era foarte lung...dar tot ne'a luat ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu