luni, 6 august 2012

Capitolul 15: Nopti Albe si Probleme...

     Ajungem intr'un final acasa rupti de oboseala. Se pare ca nimeni nu mai era treaz, cu toti s'au dus la culcare. Am intrat in camera mea si Louis s'a dus in a lui. Imi dau rolele jos, ma dezbrac si ma duc sa fac dush. Dar cand sa ies de sub apa imi dau seama ca mi'am uitat pijamalele in camera. Imi infasor prosopul in jurul meu strans si ies din baie. Cand ies din baie, il vad pe Louis uitandu'se la mine cu gura cascata. De uimire scapa plapuma si pernele pe care le avea in mana. Eu rusinoasa si timida, ma intorc cu spatele si intru'n baie rosie la fata.
-   Aaaah....iarta'ma dar...dar n'am stiut ca ieseai din dush. imi spune balbaindu'se timid.
-   Nu'i nimic. N'aveai de unde sa stii. Deci de ce ai venit? il intreb scotand dupa usa doar capul uitandu'ma curioasa la el.
-   Aaa.... pai....cand am intrat in camera mea, paturile erau ocupate de Liam si Niall, iar Liam s'a intins pe tot patul, asa ca nu pot sa stau cu el in pat, iar cu Niall...nu  multumesc. Asa ca m'am gandit ...adica mi'a trecut prin minte....ah...nu, adica tu erai singura care statea singura in camera si...ma gandeam daca ma lasi sa dorm cu tine? Nu o sa sforai, si o sa dorm pe jos daca nu vrei sa dorm cu tine. imi explica timid...-si vorbea foarte repede de abea am inteles ce mi'a zis- iar eu politicoasa din fire...accept.
-   Ok....so....ai putea sa....sa'mi dai si mie pijamaua de  pe pat....ca am uitat'o ca proasta:P. il rog iar el cand aude imi zambi amuzat. Eu ii scot limba jucaus si dupa intru in baie sa ma schimb. Dupa ce termin, ies si ma uit la Louis. El statea pe canapea si se uita la mine "gata de culcare". Imi era mila de el, cum se ghemuia in acea canapea foarte tare.  Il las in pace. Vroiam sa vad cat rezista.
    Ma bag in pat si sting lumina. Ma intorc cu spatele la canapea si inchid ochii. "Vreau sa'mi amintesc. Vreau...sa...sa stiu cine sunt. Ma simt bine cu Louis...dar parca simt ca nu'l cunosc intr'adevar:(. Vreau sa simt ca'l cunosc, sa stiu...ca e al meu, cum am scris in jurnal. Vreau sa simt ca Maya si Nicole sunt prietenele mele cele mai bune. Vreau...vreau sa simt ca....baietii, Kanji, Danelle...sunt alaturi de mine, asa cum mi'au promis. Simt ca sunt aproape sa'mi amintesc...dar ceva ma impiedica....ca o umbra, care nu vrea sa fiu...din nou...eu."  Ma simteam goala pe dinauntru. Simteam ca nu sunt intreaga fara acele amintiri.
    Il aud pe Louis miscandu'se incontinuu si injurand incet ca sa nu aud eu- dar tot auzeam:))- in canapea. Oftez si ma ridic in fund. Aprind veioza de langa mine, si ma uit la el. Satenul se ridica si se uita la mine curios.
-   Vino in pat. ii spun calma uitandu'ma la el, iar el...ei bine, nu voia sa ma refuze asa ca...accepta oferta mea cu mare placere. Era bucuros ca scapa de acea canapea tare. Se aseaza langa mine si se intoarce cu spatele la mine, dar dupa cateva secunde se intoarce si se uita la mine:
-   Multumesc! imi spune si dupa ma pupa pe obraz dulce. Gosh...simteam ca zbor.  Dupa care se intoarce la loc cu spatele. Sting lumina si ma bag sub patura. Ma intorc cu spatele la el si incerc sa adorm.
    Trecuse deja o ora de cand incercam eu sa adorm, fara rezultat. Mintea mea era cu gandul la persoana de langa mine.
La.G:    " Sa ma intorc? Oare a adormit? Dar daca se intoarce el? " Capul meu era plin cu intrebari de acest fel:)). Imi era foarte cald. Si nu era de la caldura de afara:)).
Lo.G:    " Sa ma intorc? Oare a adormit? Nu cured...adica sigur ca a adormit. As vrea sa o vad cu doarme...poate daca m'as intoarce? Dar daca se intoarce si ea? offff.....de ce trebuia sa vin aici, cand aveam canapeaua din sufragerie- care e cu mult mai buna decat asta din camera Laylei:D. "Gandeam emotionat. " Nu pot sa cred ca dorm cu ea! " Voiam sa'si aduca mai repede aminte de mine, de noi.
La.G:    " Mai bine m'as intoarce....n'avea cum sa se intoarca si el in acelasi timp cu mine!"
Lo.G:    " Mai bine m'as intoarce...n'are cum sa se intoarca si ea in acelasi timp cu mine!"
     Asa ca m'am intors. Dar se pare ca si Louis avea aceeasi ideie, asa ca am ajuns, ca doar cativa centimetri sa ne desparta. Impietresc speriata, uitandu'ma socata la el. Se pare ca nici el nu se astepta sa ma intorc.
                           " S'a intors! "                                                 " S'a intors! " 
      Amandoi aveam niste fete....de zici ca eram intr'un film. Eu inchid ochii incercand sa nu vada ca am plans mai devreme, si sa ii arat sa nu m'a socat faptul ca si el s'a intors in acelasi timp cu mine! Simteam cum ma trec apele pe tot corpul. Era clar...aveam emotii:)). Deodata mi se facuse cald si mi'am dat patura jos de pe mine. Oftez si ma intorc cu spatele la el.
Lo. Pov: Drace...cum se face ca de fiecare data facem la fel? Se pare ca a avut aceeasi ideie ca mine!" gandeam in timp ce ma uitam in ochii ei verzi ca de smarald, care acum straluceau din cauza ca ....mai devreme a plans. Chiar daca eram pe canapea, ii puteam auzi sughiturile si simteam ca plangea. Vad ca se intoarce cu spatele la mine, probabil sa nu vad eu ca a plans. Asa ca...o i'au in brate, sa'i arat ca nu e singura.
La.Pov:  Dupa cateva minute simt doua brate in jurul meu care ma inconjurau protector. Va aduceti minte despre faptul ca ma simteam goala? Ei bine acum.....ma simt....aproape intreaga. Ma simteam atat de bine in bratele lui, dar....nu puteam sta asa. Ma intorc la el din instinct :
-    Ce faci? il intreb cu o fata gen: " Sper ca nu o sa crezi ca o sa te las sa stai asa...nu?
-    Pai...am crezut ca nu poti sa dormi....si m'am gandit ca'ti va fi mult mai usor sa dormi. incearca el sa gaseasca o scuza.
-    Da....si chiar crezi ca pot sa dorm cand un baiat ma tine'n brate? il intreb ironica. " Evident ca pot dormi!....Cred ca as dormi o saptamana in bratele lui:D "
-    Da....adica nu! Nu! incearca sa se balbaie dar il opresc si ii dau bratul jos de pe mine oftand. Il aud bombanind ceva neclar. Tot ce am inteles era: " ...fir'ar ea de amnezie!"

In camera Mayei si'a lui Harry

-    Crezi ca au ajuns? intreaba chicotind Maya.
-    Cu siguranta! Nu'l auzi pe Louis cum merge?Cred ca l'ar trezi si pe Niall- care crede'ma, e foarte greu de trezit:D.
-    Eh...lasa'i! O sa se descurce ei. Probabil vor dormi impreuna .....comform planului.sopteste maya razand. Dupa se bag la culcare, dormind imbratisati.

In camera mea

    Dimineata, m'am trezit langa Louis....care...ma tinea in brate! Eram cu spatele la el, si am putut sa'i simt pieptul care se misca din cauza respiratiei. Stai o secunda! Pieptul???? Ma intors usor, sa nu'l trezesc si vad ca... era la BUSTUL GOL!!! Raman socata! Ma uitam la el si zici ca era un inger, fara aripi.
    Incerc sa ma ridic, dupa cateva minute, dar nu pot din cauza lui. Bratul lui era foarte puternic si parca nu voia sa ma lase la plec. " Asa ceva e chiar culmea! Dupa ce ca nu am putut dormi din cauza lui- ca a sforait mai rau ca un porc! - acum numai pot sa ma ridic tot din cauza lui!! " 
-    Louis.....TREZESTE-TE!!!! tip nervoasa iar saracul Louis cade pe parte cealalta a patului zbierand speriat:

-    Ce? Cum? Unde? Gata sunt treaz sa traiti! tipa si se pune intr'o pozitie ca in aramata si executa salutul militar:)). Doamne daca l'ati fi vazut!!=)). ...ciufulit cu era, la bustul col, si in pantaloni lungi dungati:))., zici ca era betiv de 2 ani:)).
     Ma uitam la el in incep sa rad cu lacrimi. Dadeam cu pumnii in perna si radeam ca nebuna. Louis se uita la mine nervos.
-    A da? Deci asa facem ...nu? imi spune si'n momentul urmator sare pe pat peste mine, dar cum eu sunt mai agila, am scapat si am fugit spre usa tipand: " Nu ma prinzi!! Na na na na na na!!!!!"
    El nervos vine dupa mine. Eu fug pe scari in sufragerie, iar satenul coboara dupa mine, ocoleste canapeaua si'mi sare'n fata. Ma opresc la timp si ma intorc tipand si razand.
    Ii aruncam tot ce'mi statea in cale, iar el le punea la loc cum eram, in timp ce alerga dupa mine. Noi nu ne'am dat seama ca eram filmati de zayn si Niall. Maya facea poze, iar Nicole cu Liam erau in bucatarie ajutandu'l pe Harry cu micul dejun.
    Dupa juma' de ora de alergat, Louis ma prinde de talie si cadem amandoi pe canapea. Incep sa rad deoarece incepe sa ma gadile. ma simteam asa de bine...parca nu mai voiam sa plec din bratele lui. Dar evident, ca cineva sau ceva trebuia sa ne intrerupa. iar acel cineva este chiar Kanji:
-    Ohh...luati'va o camera! spune in timp ce intra in casa. Eu imi dau ochii peste cap oftand. Ma uit la el si vad ca venise impreuna cu Danelle.
    Ne ridicam si mergem in bucatarie deoarece Nico ne'a anuntat ca masa era gata. Ne asezam linistiti si incepem sa mancam. Mancam in liniste deplina. Chiar si Niall care am auzit ca este cel mai galagios din trupa, acum tacea malc.
-    Niall, esti bine? il intreb scotandu'l din visare.
-    Da...sunt bine, doar ca ma gandeam. Ma doare ca....ca nu'ti amintesti nimic, chiar daca ti'am spus noi totul. ofteaza si se uita in farfuria lui, dupa se ridica. Scuzati'ma, ma duc sa i'au o gura de aer. spune din nou si iese pe terasa. Toti se uitau la mine. Eu oftez si ma ridic, indreptandu'ma spre terasa.
    Afara, Niall statea pe leagan si se uita la padurea din spatele casei, ganditor. Ma apropi si ma asez langa el. Niall isi intoarce privirea spre mine.
-    Niall.....asta e. Stiu ca te doare, si pe mine ma doare ca nu'mi amintesc de voi, dar...asta e....soarta:D. N'am ce sa fac:(. ii spun, incercand sa'l incurajez fara prea mare succes.
-   Layla, stii ca tu esti surioara mea, si daca ti s'ar intampla ceva....eu...noi am muri! Stii asta! imi spune si ma i'a in brate protector. " Nu esti singura. Ma ai pe mine, pe noi! Intotdeauna vei fi surioara mea cea mica! I luv u! " ( Cand scriu cu galben sunt gandurile lu' Niall. )
    Dupa ce ne despartim, intram in casa zambind, cat de cat. Observ ca Danelle cu Kanji numai erau. ma intreb de ce au plecat?

-   Hey, de ce au plecat Dany cu Kanji??? ii intreb curioasa pe baieti. Ei au dat din umeri. Oftez si ma asez pe canapea. Dupa cateva minute fiecare s'a dus la treaba lui: Harry si Maya s'au dus in parc,Zayn si Nico s'au dus la plimbare cu bicicleta iar Liam se duse in camera lui sa citeasca o carte si poate sa mai intre pe Twitter. Niall cum aude de Twitter sare'n sus si urca scarie dupa Liam. Am mai ramas doar eu cu Louis.  Nu stiam ce sa facem. Se pare ca el vroia sa se uite la tv, dar eu aveam pofta de dansat asa ca m'am dus in sala de la subsol si mi'am dat drumul ca combina si am inceput sa dansez.

DPV: Kanji
    Simt cum imi vibreaza telefonul in buzunar Il i'au si cand ma uit vad ca era tata." ohh..alt moment nu stia si el sa aleaga?" gandesc si le spun dupa baietilor ca tre sa plec. Ies din casa si intru'n masina si raspund la telefon:
-   Da, cei? spun calm.
-   " Ai omorat'o?" ma intreaba calm. M'a prins cu garda jos, fir'ar. Mai bine ii spun adevarul, chiar daca o sa mi'o i'au pe coaja.
-   Nu. N'am putut! soptesc oftand nervos in telefon.
-   " POFTIM?!?! Uff....se pare ca trebuie sa le fac eu toate...din nou!" se aude vocea nervoasa a tatalui meu.
-   Adica? Ce vrei sa spui? il intreb asteptandu'ma la cei mai rau.
-   " O s'o omor chiar eu!  tot ce trebuie sa faci este sa mi'o aduci! Nu stiu cum faci, nu ma intereseaza dar eu o vreau!" imi spune nervos, iar eu raman socat.
-   Si daca nu vreau?
-   "Daca nu vrei?.... Atunci i'ati adio de la Caty! " imi spune smechecher. Eu raman socat. Nu putea sa se atinga de ea! Nu'l voi lasa!

-   Bine. Ti'o voi aduce, dar daca te atingi de Caty, te omor! il amenint iar el incepe sa rada.
     Ii inchid telefonul in nas, nervos, nevrand sa'i mai aud vocea.El nu este chiar tatal meu. Ma rog este dar e vitreg. Mama a fost animalul lui de companie, iar cand a aflet ca e gravida, a lasat'o sa traiasca, dar dupa ce m'am nascut, ea a fost vanduta unui alt mafiot iar ala...a omorit'o, cu sange rece! Ei bine poate va intrebati cine'i Caty. Pai ea e sora mea mai mica, si actualul animal de companie la tatalui meu vitreg. Dar lasand asta la o parte, cum sa fac sa o duc la Layla d'aici ca e tot timpul cu Louis.
    Stateam in masina si ma gandeam la Layla. " Daca n'am reusit atunci sa o omor....e clar ca nici de data asta inima nu ma va lasa." Ganmdurile mi'au fost intrerupte de sunetul telefonului:
-   Da?
-   " Hey! Ce faci?" aud vocea vesela a Danellei.
-   Bine. Tu? o intreb calm.
-   " Uite bine. Ma gandeam daca...ai vrea...sa mergem la un suc?" o adud intrebandu'ma putin timida.
-   Bine, vino afara ca sunt in masina. ii spun si inchid. In cateva momente iese din casa si intra'n masina. Era zambitoare ca'ntotdeauna. Imi dau ochii peste cap auzat dupa pornesc masina. O intreb unde mergem iar ea imi spune ca la cea mai apropiata cofetarie.
    Ajungem si coboram din masina. Intram in local si ne asezam la o masa. Ne uitam in liniste in meniuri. Imi aleg o inghetata si o cola. Fata isi alege doua clatite cu Finetti si un Sprite. Dam comanda si stam in liniste. Dupa cateva momete comanda este adusa.
-   Deci...ai ceva sa'mi spui. nu era o intrebare ci o afirmatie. Ea se uita la mine trista parca nu stiu....ar fi aflat ceva ce nu'i placea.
-   Pai....vroiam sa'ti spun ceva...nu stiu...adica stiu ca nu am facut bine...dar nu'mi inspirai incredere...asa ca....am....fost oarecum obligata sa fac asta. imi spune putin trista, evitand sa'mi spuna.
-   Pai zi ce'ai facut?
-   Offf.....o sa'ti spun repede si te rog sa nu te enervezi...ok? imi spune si eu dau afirmativ din cap.
-   Da, hai zi!
-   Ok....so.....ampusunmicrofonintelefonultausiamauzitdiscutiadinmasinacutataltau! imi spune foarte repede incat abea am inteles. Dupa cateva secunde de analizat ceea ce mi'a sus am simtit cum sangele imi clocotea de nervi.
-   CE AI FACUT???? tip ca nebunul si tot localul s'a intors spre mine uimit de iesirea mea, dar mie nu'mi pasa. Ea se uita speriata la mine, dar dupa cateva secunde isi revine. Fata ei era rece...fara sentimente.
-   Ce ai auzit. Si am facut foarte bine, se pare ca intuitia mea nu da gresi niciodata! De cand te'am cunoscut mi s'a parut ce e ceva ciudat cu tine.Sa'ti fie clar: Nu am sa te las sa te atingi de Layla decat peste cadavrul meu! imi spune rece si foarte calma. "Ohh....exact asa'mi mai lipsea!"
-   Asculta! In primul rand eu chiar nu vreau sa o omor, mai ales acum cand e cum e, asa ca nu te pune cu mine, fetito ca o vei pati. Si daca trebuie....chiar am sa trec peste cadavrul tau! o amenint. Nu'mi placea ca trebuia sa fac asta. Inima mea era cat un purice. Nu vroiam sa spun asta, dar trebuia.

-    Kanji, stiu ca nu esti asa. Chiar daca esti un asasin, stiu ca vrei sa te schimbi. imi spune calma...iar eu numai stiam ce sa spun.
-   Nu e adevarat! Cineva ca mine...nu se schimba niciodata Si chiar daca se poate, eu nu vreau sa o fac! Imi place prea mult! ii spun incercant sa o speri...dar am uitat ca ea era un agent special, si ca nu ii era frica de nimic.
-    Atunci daca'ti place asa de mult, ucide'ma chiar acum si chiar aici! imi spune, socandu'ma pe deplin.
    Zambesc.
-   Ei bine, as face'o cu mare placere dar sunt prea multi martori, si nu vreau sa am politia pe cap.
-   Atunci, sa mergem la tine. Asa ma poti omori mai usor si poti sa scapi de mine in cel mai simplu mod:D. imi spune iar eu ma inec cu sucul. O vad cum isi scoate banii din portofel si imi zambeste. Ne ridicam, iesim din local si intram in masina.
    Tot drumul a fost liniste. Din cand in cand o mai priveam pe furis.Se uita pe geam si avea o privire, trista, suparata.iar privirea....resemnata. Eu nu vrioam sa o vad asa! eu vroiam sa'i vad zambetu plin de fericire iar ochii stralucind de veselie.
 
DPV: Danelle
    Ajungem in sfarsit in apartamentul lui. Urcam si intram in casa. Raman placut surprinsa de interior. Intru, ma descalt si ma asez pe canapea. El se aseaza langa mine.
-   Deci, ma ucizi sau nu? il intreb calma. Nu vroiam sa fiu ucisa, dar daca asta trebuia sa fac ca sa aflu informatii.....asta e.  II urmaream privirea calma. Se pare ca ezita. " Ma intreb de ce?"
-   Hmm.....ai zis ca vrei sa te ucid...dar n'ai zis si cum... . imi spune si pot observa un ranjet oarecum malefic aparut pe chipul lui.

-   Adica? il intreb curioasa nestiind la ce se gandeste...desi...aveam o mica banuiala. Il vad cum se apropie de mine, dar eu ma ridic repede si ma intrept sprebucatarie, spunand in urma mea ca aveam pofta de un ceai...asa inainte sa mor:)). " God....nu vreau...adica vreau sa o fac...dar totusi.....nu vreau." " Ba da vrei!" aud o voce in capul meu. " Ba nu vreau!" tip la randul meu in gand. " Poate nu vrei cu altii....dar cu el...sigur vrei! " imi spune calma.
    Cand sa pus pliculetul in cana.... simt doua maini care ma imbratisau pe la spate. Scap pliculetul langa cana, si intepenesc. Ii simteam rasuflarea in ceafa mea, ceea ce trezea sentimente adanc ascunse in inima mea. Ma strange in brate, apropindu'mi corpul de al lui. Iii simteam buzele pe gatul meu, care ma muscau usor.
-   Incete.... incerc sa soptesc sa inceteze....dar nu puteam deoarece ma intoarce si ma saruta. Vroiam sa'l indepartez, fara prea mult succes. Ma musca de buza de jos, iar eu ii raspund la sarut. Dintr'un sarut normal a devenit un sarut salbatic care parea ca nu o sa se mai termine niciodata.
    Fara sa distruga contactul, ma ridica'n brate si ne intreptam spre dormitor. Incepea sa'mi fie frica. Nu prea vrioam...dar si vroiam. Ajungem in dormitor si ma intinde pe pat. Se pune langa mine si imi zambi dulce.
-   Mai vrei sa te omor? ma intreaba calm si zambind.
-   Pai...avand in vedere ce o sa'mi faci...nu:D. ii spun si ma urc peste el acoperindu'i fata de saruturi apasate si dulci. El le accepta bucuros.
    Ii dau tricoul jos, el vazand asta rase, dar nu se lasa mai prejos si imi daduse maieul jos, poftind dupa si la sutien. Eu pe timp ce trecea era mai sigura pe mine. Stiam ca el era alesul. Simteam cum vrea sa'mi dea sutienul jos si dintr'o data curajul s'a dus. Eu m'am dat in spate speriata. Nu vroiam sa'i intalnesc privirea asa ca m'am uitat la patura.Imi era frica, nu stiu de ce....dar imi era.
-   Daca ti'e frica....ne putem opri aici. Nu e nicio problema. il aud soptindu'mi calm. Imi ridic privirea si ma uit timida la el.
-   Nu te superi? il intreb soptind.
-   Nu...n'am de ce sa ma supar:). Este alegerea ta, iar eu nu o pot lua in locul tau:). imi spune iar eu ii sar in brate si incep sa plang usor, soptind: " Sunt o lasa! "
-   Ba nu esti! Nu te mai jigni singura, ca nu rezolvi nimic.  imi sopteste la randul lui, la ureche. Termin cu plansul si ma uit la el.
-   Multumesc! ii spun zambind.
-   Ar fi bine sa dormim, ca maine avem o zi grea. imi spune dandu'se jos din pat, imi i'a tricoul de pe parchet si mi'l arunca. I'ati tricoul pe tine si da'ti pantalonii jos, ca e foarte cald. Il ascult si vad ca se duce in baie. Il intreb si imi spune ca face un dush, ca s'a cam incins. Eu ii zambesc amuzata.
    Intra'n dush, iar eu ma asez cuminte pe pat. Ma uit prin camera.  Avea cateva poze pe rafturi, si pe birou. Camera era vopsita in negrul si rosu. Culorile mele preferate:D.
   Dupa 10 minute vine si el in camera. Avea niste pantaloni scurti pe el si era la bustul gol. Moama...arata super bine:P. Se aseaza pe pat langa mine, ma i'a in brate si ne intindem amandoi pe pat. Eu imi pun capul pe pieptul lui si inchid ochii.
-   Ce ai de gand sa faci acum ca ai aflat ca sunt un asasin? ma intreaba pe neasteptate. Eu deschid ochii.
-   Nimic. Am ajuns la teoria mea, si ma bucur. Nu esti rau, tu doar pretinzi ca esti rau, doar ca sa o tii in viata pe fata aia.....Caty..parca..nu? ii spun calma.
-   Da....ea e sora mea mai mica. imi raspunde iar eu raman socata. Imi povesti dupa tot ce i s'a intamplat, deoaece n'aveam somn. Dupa ce a terminat de povestit, din ochii mei dansau lacrimi care picau pe pieptul lui plin de muschi:).
-   Si ce ai degand sa faci in legatura cu Layla? il intreb curioasa sa vad ce are degand.
-   Pai aici speram sa ma ajuti tu....eu nu stiu nimic. N'am nici cea mai vaga ideie. imi spune iar eu oftez.
-   Eu zic sa gasim maine idei. Ok? il intreb iar eu da din cap aprobator. Eu ii zambesc dulce si dupa stingem lumina si ne culcam, el cu gandul la noaptea asta, iar eu cu gandul la .....noi...si putin la Layla.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu