marți, 21 august 2012

Capitolul 17: Violul si Adevarul

DPV: Layla
    Tot ce-mi aminteam era ca vorbeam cu o tipa blonda Rebekah. Dupa era ca si cum eram vrajita. Ciudat. Incerc sa deschid ochii dar parca aveam bolovani pe pleoape. Auzeam miscari in jurul meu dar....parca nu era nimic acolo. Pana la urma reusesc sa-i deschid dar....tot ce vedeam era intuneric. Ma simteam legata strans de un scaun. Incerc sa ma sbat dar nu reusesc deloc. Vroiam sa scap, dar fara succes. Deodata aud niste pasi.
-   Mai, mai, mai, pe cine avem noi aici...Chiar Layla in persoana. aud o voce scarboasa care se gandea numai la prostii.
-   Cine esti? intreb speriata. Eram legata fedeles asa ca, daca se atinge de mine, n-o sa pot face nimic. Urasc cand sunt neputincioasa in fata inamicului.
    Simt cum imi da cagula jos si in fata imi apare un barbat de vreo 40-45 de ani. Arata oarecum bine, avea parul argintiu si ochii verzi, dar privirea lui imi provoca scarba. Imi parea cunoscut, dar....totusi nu prea.
-   Chiar nu-ti amintesti de mine? ma intreaba nedumerit, apoi expresia fetei i se schimba de la nedumarita la curioasa, de la curioasa la ” Mi-am dat seama ca are amnezie” si dupa la.....nu pot descrie stralucirea diabolica din ochii lui negrii ca taciunele. Il vad apropiindu-se de mine.
-   Tu chiar nu stii cine sunt eu...nu-i asa? ma intreaba calm dar se vedea pe fata lui ca planuieste ceva.
-   Nu, si nici nu ma intereseaza. Vreau sa ies de aici. Lasa-ma! ii spun nervoasa in timp ce el dadu-se ordin matahalelor care erau la usa sa ma dezlege.
-   Dezleag-o si adu-o in camera mea...ah si sa fie pregatita ”cum trebuie”. spune el accentuand ultimile doua cuvinte. Mie deja imi era frica.
    Matahalele m-au dus intr-o camera rosie frumos aranjata. Acolo era o fata imbracata sumar. Avea o fata putin speriata.
-   Imbrac-o si dupa du-o sefului. ii porunceste unul din matahale, dupa iese pe usa. Ma uitam ingrozita la fata. Ea se apropie de mine timida.
-   Te...te rog sa te dezbraci. se balbaie timida.
-   Cine esti? o intreb in timp ce ma dezbracam deoarece aveam sentimentul ca daca nu faceam ce-mi spunea o vom pati amandoua.
-   M...ma n..numesc C...Caty. Tu cum te numesti? ma intreaba in timp ce-mi lua hainele si imi da altele in primire. Era un costum negru format dintr-un sutien negru si niste chiloti iar in fata si in spate avea ca o fusta lunga.
-   Layla...am o intrebare....de ce trebuie sa port astea? o intreb aratand spre haine. Ea se uita la haine si dupa se inrosise.
-   Trebuie sa le porti pentru ca asa a zis sefu. O sa te faca a lui. ultima propozitie a zis-o in soapta. Ma uitam la ea si fara sa vreau am inceput sa tremur.
-   Nu...nu vreau! zic si incep sa plang.
-   Trebuie, asa am patit-o si eu.Nici eu nu vroiam dar....m-a fortat si amenintat ca daca nu sunt a lui imi omoara fratele, si nu vroiam asta asa ca.....l-am lasat sa-mi faca ce vroia, iar acum sunt animalul lui de companie:((. incearca sa ma calmeze dar...mai rau facea.
-   Trebuie sa o fac, nu??? ca altfel mor. ii spun oftand, si ma imbrac cu acel costum...sa fiu sincera chiar imi venea bine.
   Dupa ce m-am imbraca am pornit spre camera sefului. Nu stiam ce sa fac, imi era foarte frica. ”Poate am norocul sa nu ma faca a lui ci doar sa ma omoare....Da stiu, ce mai gandire pozitiva am si eu..nu? Poate, o sa vina Maya cu Nicole si ceilalti sa ma salveze chiar la momentul potrivit.” Stiam ca ma amagesc singura. Asa ca am incetat sa mai gandesc. Ajungem si intru in camera. Caty imi zambeste trist dupa inchide usa.
    Am ramas doar eu si el. Se uita la mine ca la un premiu. Imi era frica. El imi face semn sa ma apropii de el si sa ma asez pe pat. Tremuram mai rau ca un chiuaua. El se apropie de mie, eu ma dau in spate.
-   O haide ca nu sunt chiar atat de rau. imi spune luandu-ma in brate. Scorbossss.
-   Da...daca prin ” chiar atat de rau ” intelegi ” cumplit de batran ofilit care numai se tine pe picioare” atunci ma declar deacord! ii spun zambind ironic. Simteam cum incerca sa-mi desfaca sutienul dar nu putea deoarece eu ma foiam pe pat de zici ca eram o gaina ingrozita. Si chiar eram ingrozita!!!!
     Se pare ca mosul s-a saturat de trancanelile mele, deoarece ma tranteste pe pat si se pune peste mine. Eu incep sa ma zbat sub el. Dar era prea puternic:((, iar doua ore mai tarziu............eram a lui.

DPV: Kanji
   Eram socat. Nu puteam crede așa ceva. De unde naiba a scos ca sunt in cârdășie cu Rebekah. Asa ceva e imposibil! Trebuie sa o opresc, altfel le va spune tuturor ca eu sunt cel care a rapit-o.
-   Danelle stai! incerc sa o opresc fara pre mare succes. La un moment dat ea se opreste si se intarce spre mine. Fata ei era plină de lacrimi amare.
-   Da-mi un motiv bun ca sa nu le spun celorlati ca tu ai fost in spatele rapirii si ca tot tu esti un asasin in serie? se uita la mine...avea chipul rece si indiferent. Asta numai era Danelle pe care o stiam eu. Ea era partea intunecata a ei. Cea careia nu-i pasa de nimic.
    Ma uitam la ea. Fac un pas in fata, iar ea faca unul in spate. ”In felul asta trebuie sa-mi folosesc viteza sa ajung la ea inainte de a apuca ea sa fuga.”  Imi numar in gand pana la trei si incep sa alerg spre ea. Ea nu mai apuca sa fuga deoarece am luat-o in brate si am strans-o in asa fel incat sa nu poata scapa.
-   Danelle, asculta-ma! Nu eu sunt cel care a rapit-o pe Layla! spun nervos. Ea se zbatea in bratele mele mai ceva ca o gaina la taiat.
-   Nu-mi pasa! Lasa'ma! Tot o sa le spun adevarul! tipa nervoasa. Multumesc Domnului ca ceilalti dormeau bustean. O i'au pe sus si o duc in camera. Cand o las jos, ea imi da o palma de toata frumusetea. Chiar are ceva putere. Trebuia sa o opresc cumva.
-   Asculta-ma!  Eu nu mint! Jur pe...pe....JUR PE IUBIREA CARE TI-O PORT! tip nervos si o sarut. Ea se mai zbate un pic dupa se calmeaza si-mi raspunde la sarut. Ne sarutam cu foc. Avea niste buze moi si dulci mai rau ca mierea. Cand am terminat, ea avea o fata socata. Se uita in ochii mei si incet, incet au inceput sa-si faca aparitia lacrimile in ochii ei.

DPV: Danelle
     Raman socata. Nu puteam crede ce tocmai am facut.”M-a sarutat! Dar...de ce plang?” , ” Plangi de fericire, idioato!”. ” Jur pe iubirea ce ti-o port!” , ”Jur pe iubirea ce ti-o port!” , ”Jur pe iubirea ce ti-o port!” Asta imi rasuna in minte. Numai puteam de fericire. Nu puteam sa cred ca el a spus asta. Dar stiam ca trebuia sa spun adevarul.
-   Kanji, oricat mi'ai spune asta, stii ca odata si odata tot o sa trebuiasca sa le spui adevarul. Si e mult mai bine acum, decat mai tarziu. Sti si tu asta! ii reprosesz trista. El se uita la mine oftand.
-   Haide! imi spune si ma i'a de mana calm.
-   Unde? intreb nedumerita.
-   Sa le spunem adevarul. N'avem ce face! asa ai zis si tu. Adevarul trebuie sa iasa la iveala. imi spune si dupa i'am trezit pe toti si i'am adunat in sufragerie. Cu totii era atat de somnorosi incat mai aveau putin si adormeau in picioare. Niall chiar adormise:))
-   V'am adunat pe toti aici ca sa va spun ceva. Ceva ce nu o sa va placa, va asigur. incepe discursul Kanji. Stateam de el si in sustineam, il tineam de mana aratandu'i ca nu e singur.
-   Ce anume ai sa ne zici acum, ne poti zice dimineata! spune somnoros Liam si da sa se intoarca spre scari.
-   Stai, Liam, te rog, va rog sa'l ascultati. Credeti'ma ca va intereseaza. Este in legatura cu rapirea Laylei. le spun calma. Ei imediat ciulesc ueschile iar Niall se trezeste.
-   Hmm...deci....offf e foarte greu pentru mine sa zic asta si credeti'ma nu mi'e usor deloc. O sa incep cu inceputul asa ca va sugerez sa stati jos....bun. Deci mama mea era servitoare in casa unui om foarte bogat iar el...el a violat'o si asa am ajuns eu pe lume. Ea a devenit animalul lui de companie. Isi batea joc de ea in ultimul hal. Eu, stateam cu o bona. Rar o vedeam pe mama, iar cand o vedeam, era plina de vanatai, de julituri, dar ea tot zambea cand ma vedea. Pana intr'o zi cand acel om, a vandut'o, a dat'o la produs. Dar inainte de asta, ea a ramas din nou gravida. El a lasat'o sa nasca in speranta ca va face un baiat, pe care'l va face ca si el....un mafiot. Dar cand a vazut ca e fata, a zambit si a spus: " Asta va fi urmatorul meu animal de companie!"  Si asa a fost. Eu am devenit un asasin, eram antrenat zi si noapte ca sa devin un...mosntru. Ca sa devin ca...el. La varsta de 10 ani am omorît prima data. Nu vroiam sa fac asta, dar "tatal" meu m'a amenintat ca daca nu devin unealta lui, imi va omorî sora. Si nu vroiam asta. Dupa ce a nascut'o, criminalul ala a dat'o la produs pe mama. Handicapatul care a cumparat'o, dupa un an, a ......omorît'o. Cand am auzit asta, am jurat ca il voi omorî pe asa zisul meu tata si pe criminalul care a facut asta.
    Dupa ce am terminat de povestit, Danelle avea lacrimi in ochi, Maya se uita trista la mine si Nicole era tinuta in brate de Zayn. Cu totii se uitau tristi si socati la mine.
-   Bun, si ce legatura are asta cu rapirea Laylei? ma intreaba calm si uimit Harry. Ma uit la Danelle iar ea da din cap incurajator spre mine.
-   Ei bine, cu o saptamana inainte sa ma cunoasteti pe mine in parcul de distractii, am primit ordin sa o.....ucid la Layla deoarece ea nu stiu ce i'a facut "tatalui" meu. La inceput asta a fost planul, sa ma apropii de voi si de Layla si cand se astepta mai putin, actionam. Dar... - nu am mai putut continua deoarece obrazul meu a facut contact cu pumnul lui Louis. Cad pe jos, si'mi duc mana la locul cu pricina.
-   Adica...adica tu te'ai prefacut in tot acest timp ca'ti pasa de noi si de ea si....si..cand de fapt tu..tu..planuiai pe la spatele nostru sa o omori!!!??? Esti un...un..criminal la fel ca taica'tau! zbiara nervos catre mine.
-   Louis! Lasa'l sa termine! Asculta'l pana la capat! tipa la randul ei, Danelle ingrijorata.
-   Dany...lasa'l, are dreptate. Dar...-dupa cum am spus inainte sa fiu intrerupt,- dupa ce am vazut, cu va comportati cu mine, intre voi, am....m'am simtit ca intr'o adevarata familie. Si stiu ca nu o sa ma credeti, si ca probabil ma veti urî, dar, inainte de asta, recunosc ca am incercat sa o omor, dar...nu am putut sa duc pana la capat asa, asa ca atunci cand ala m'a sunat sa'i confirm ca am omorît'o, i'am spus ca nu, iar el, mi'a spus ca daca nu i'o voi aduce la el, o va omorî pe sora mea. I'am zis ca o voi face dar, n'am facut'o. Iar acum la ceremonie, cred ca el se saturase sa mai astepte, a trimis....cel mai de temut criminal al lui, sau ma rog criminala a lui.
-   Blonda! spun toti deodata.
-   Ah, daca stiam ca ea e de la inceput, as fi omorît'o foarte usor! spune Nicole zambind nervoasa.
-   Nu puteai, crede'ma. La nastere a fost furata de Guvern si au fost facute experimente pe ea. Iar acum e de neinvins. Are puteri supranaturale. De'aia eram eu cu eram cand am coborat pe scari.
-   Imposibil! Am auzit de asa ceva dar nu credeam ca e adevarat. Stiam ca doar doi oameni au fost facti cobai pentru experimente. Kabuto Yakushi si o femeie dar nu stiu cum o cheama. ne explica Nicole calma.
-   Da, Rebekah Marin. Ea e tipa care a rapit'o pe Layla. Si sunt trei persoane cu astfel de puteri. Doar ca a treia nu e asa de puternica ca ceilalti doi.
-   Cine e? intreaba curioasa Danelle, deoarece despre asta nu i'am spus in acea noapte.
-   .... Nu conteaza asta acum. Trebuie sa ne ferim de ei ceilalti doi neaparat. Trebuie sa mergem la sediu maine si sa plecam in misiune. O sa mergem dupa Layla.
-   Ohhoohoo....stai asa! Tu nici macar nu ne'ai intrebat daca vrem sa mergem cu tine, sau daca nu te iertam sau daca nu te bagam la inchisoare pentru toate crimele pe care le'ai facut pana acum! tipa nervoasa Maya.
-   Nu are importanta asta acum! O sa fiu fericit  la inchisoare DUPA ce o salvam pe Layla, iar cand putem imi faceti si mie o favoare si sa o salvam si pe sora mea? Va rog! incerc sa'i induplec oftand.
   Ei acceptara pana la urma. Dupa au aflat ca Danelle stia de toate astea, si au inceput sa tipe la ea, ca de ce nu le'a spus. In fine, pana la urma totul s'a terminat cu bine atunci. Ne'am indreptat spre camere si am dormit pana pe la vreo 07:23, cand ne'am trezit ca sa plecam la sediu si sa'l anuntam pe Jhon de toate intamplarile.
    In timp ce eram in masina ma uitam la fiecare'n parte. " Nu m'am asteptat sa ma accepte asa de usor, tinand cont ceea ce sunt.....Ei chiar au o inima mare. Ma bucur sa am niste prieteni ca ei:D. Ma bucur ca i'am intalnit "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu